Atunci când faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie nebănuite

Unul din motivele pentru care lucrurile merg rău în lume este lipsa acută de iubire. Acest lucru se vede pe toate planurile. Nu reușim să ne dezvoltăm spiritual mai mult deoarece nu știm să dăruim.

Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oașa spune că acesta este motivul pentru care nu evoluăm deloc duhovnicește și ajungem să săvârșim aceleași greșeli iarăși și iarăși.

A iubi inseamna a darui

„Nu avem exercițiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educă pe oameni în direcția propriilor dorințe, îi învață să se iubească întâi de toate pe ei, să-și urmărească propria împlinire”.

Noțiunea de „iubire” a fost atât de mult denaturată încât oamenii au ajuns să perceapă iubirea ca un fel de accesoriu „care le servește fericirii proprii”.

Iubirea practicată în societatea de azi este iubirea de sine, și nicidecum iubirea jertfelnică pe care ne-a lăsat-o ca pildă și model Însuși Mântuitorul.

Noi nu ne mai ghidăm astăzi după învățătura Sfintei Scripturi, ci ne lăsăm mânați de egoism. Din egoism se intentează cele mai multe divorțuri, din incapacitatea de a renunța la dreptatea proprie, din lipsa de dăruire.

„Nu iubim cu adevărat decât atunci când facem acest exercițiu al ieșirii din sine și când începem să exersăm în dăruire, să ne antrenăm puterea de iubire”.

Iubirea nu are nimic de-a face cu satisfacerea intereselor proprii. Dimpotrivă, ea este axată pe tot ce înseamnă „celălalt”.

Prin definiție, iubirea se referă la un sentiment pe care îl ai față de celălalt, nu față de tine însuți.

„Să iubești înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt. Să te gândești cum poți tu să-l ajuți pe celălalt, cum poți să-i vii în întâmpinare, cum să-l odihnești, cum să-l scutești de un efort, cum să-i faci o bucurie, cum să-i gătești o mâncare bună când e obosit”.

A iubi înseamnă a rupe din tine, a lua din timpul tău, din resursele tale fizice și spirituale, pentru a-l completa pe celălalt. Câți dintre noi trăim cu această dorință de a face mereu ceva pentru cel de alături? Câți ne gândim la nevoile lui?

„Trebuie să înveți să trăiești prin celălalt și pentru celălalt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi”.

Doar prin fapte se probează și credința și iubirea. Iar de multe ori, aceste fapte sunt rupte din propria ființă, sunt o jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu, prin semenii noștri.

„Să dăruiești atunci când ești epuizat, când nu mai ai nici o forță. Nu există scuză să nu dăruiești”.

Faptele făcute cu multă jertfă au cea mai mare valoare, nu atunci când toate ne prisosesc. Iubirea pe care o oferim dezinteresat se întoarce la noi sub formă de energie, de lumină, de pace. Acestea sunt răsplătiri ale Duhului Sfânt.

„Atunci când nu mai poți și vrei totuși să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primești forță de la Dumnezeu și ajungi să faci mai mult decât credeai că ești capabil”.

Sursă: Altarul Credinței, Unde greșim de tot ajungem să o luăm de la capăt: http://altarulcredintei.md/unde-gresim-de-tot-ajungem-sa-o-luam-de-la-capat/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.