Toți știu că judecarea este păcat și totuși nu contenesc a judeca

Un păcat pe care mulți îl practică în deplină cunoștință de cauză este osândirea. Deși știu că este păcat să judeci pe altul, nu se tem de consecințe, pentru că se ascuns sub acest pretext: „toată lumea judecă și bârfește”.

Se cuvine să ne aliem și să ne aliniem cu ceilalți atunci când faptele lor sunt vrednice de laude și nu vrednice de plâns.

Faptul că ne lăsăm lesne prinși în această gândire de masă arată că nu putem gândi pentru noi înșine. Nu suntem în stare să facem alegeri corecte.

Viața noastră trebuie să fie ghidată de poruncile lui Dumnezeu și nu de tendințele veacului acestuia, de care Sfântul Apostol Pavel ne sfătuiește să ne îndepărtăm.

„Nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).

Iată cât de important este să nu urmăm obiceiurilor rele actuale, ci să Îl luăm ca model de viețuire pe Însuși Fiul lui Dumnezeu.

El S-a făcut om pentru noi, ca să ne învețe cum trebuie să petrecem pe pământ: în rugăciune, în priveghere, în sărăcie, în milă, în blândețe, în iubire față de aproapele, în jertfă permanentă pentru semeni.

În toate trebuie să ne silim să fim bineplăcuți lui Dumnezeu, ca să ne putem înfățișa înaintea Lui curați și fără conștiința încărcată de păcate.

Trebuie să alegem doar ceea ce ne este de folos, dar care să fie totodată potrivite voii lui Dumnezeu.

Nu vom avea nici o justificare pentru păcatele noastre atunci când vom fi întrebați de ce le-am săvârșit. Când ne va întreba Dumnezeu de ce am judecat pe alții, ne vom apăra zicând că și acela a judecat, și toți din jur au judecat, nu numai noi. Aceasta nu ne va scăpa de osândă.

„Unii zic: „Să mă ierte Dumnezeu că osândesc”, dar osândirea tot o duc până la capăt… alții se îndreptățesc prin aceea că un om inteligent trebuie să aibă o atitudine față de cele ce se întâmplă și se străduiesc să pară că judecă imparțial; dar până și cel mai simplu om nu poate să nu simtă în vorbele lor o bucurie trufașă și răutăcioasă”.

Nu ne este de folos să facem critici, să ne dăm cu părerea, să împărțim oamenii, să le punem etichete și să le dăm sentințe.

„Osânda pe care Domnul o rostește asupra acestui păcat rămâne aspră și neînduplecată. Cel care osândește pe alții nu are îndreptățire”.

Cum putem scăpa de judecare când în toate discuțiile noastre vorba ajunge la cineva care nu este de față și despre care ajungem să comentăm vrute și nevrute, știute și neștiute?

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că singura cale prin care putem scăpa de păcatul osândirii este cugetarea la propriile noastre păcate.

„[…] A te socoti pe tine însuți osândit. Cel care se simte astfel, nu are timp să judece pe alții, ci singurele sale vorbe for fi: „Doamne, miluiește! Doamne, iartă păcatele mele!”

Surse:

1. Altarul Credinței, Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! http://altarulcredintei.md/nu-judecati-ca-sa-nu-fiti-judecati-2/

2. Daniela Ciobanu Înţelepciune biblică: Înnoirea minţii, Ziarul Lumina: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/evanghelia-zilei/intelepciune-biblica-innoirea-mintii-4163.html