Grijile excesive – boala sufletului „modern”

Dacă este o boală a sufletului de care toți suntem contaminați, într-o măsură mai mare sau mai mică, aceea este grija cea multă.

Dacă ne-am putea detașa pentru câteva minute de noi înșine și ne-am privi din afară, am vedea că suntem profund îngrijorați. De unde această îngrijorare apăsătoare? De ce acest stres continuu? De ce ne este frică?

Grija excesivă pentru ziua de mâine și pentru cele materiale naște multă tulburare în suflet.

„Priviți cu atenție în interiorul vostru. Sub agitația de mișcări ale minții și ale voinței, veți distinge înlăuntrul vostru o neîncetată grijă de chivernisire a traiului”.

Sfântul Teofan Zăvorâtul aseamănă această frământare neîntreruptă cu un vierme care ne roade sufletul necontenit. Cel care este cuprins de această patimă este permanent neliniștit și totodată nemulțumit.

Din cauză că nimic nu-l mulțumește, el este tot timpul într-o căutare fără nume, fără un sens profund.

Citește și Oamenii se pierd astăzi în grija cea multă – Părintele Paisie Aghioritul

Grija cea multă tulbură mintea prin mulțimea închipuirilor și a dorințelor aparent necesare sau importante. În această amăgire petrecând, ne pierdem timpul prețios rânduit spre lucrarea mântuirii.

Faptul că grija excesivă este o boală, o arată felul în care ajungem să ne purtăm în viața de zi cu zi. Sfântul Teofan Zăvorâtul le descrie foarte bine:

„Din primul moment după trezire, sufletul este asaltat de griji, care nu ne lasă nici să ședem locului, nici să stăm de vorbă cu cineva cum se cuvine, nici măcar să mâncăm în liniște, până când nu ne doboară osteniți la odihnă, în noaptea adâncă – odihnă, la rândul ei, tulburată de vise pline de griji”.

Cel stăpânit de gânduri, de planuri și de griji este agitat, anxios și fricos. Nu are pace în suflet și de aceea nu poate purta o conversație normală, nu se poate manifesta liber, nu poate dormi noaptea, nu se poate bucura de nimic. Aceste simptome indică o dezechilibrare profundă.

„Această boală se numește grija de multe, ea mănâncă sufletul, ca rugina fierul”.

De la minte și de la suflet pleacă bolile noastre. Pentru a ne păstra sănătatea trebuie să lepădăm grija cea multă și să ne purtăm ca niște creștini adevărați.

Mântuitorul spune că doar păgânii (adică cei necredincioși) se îngrijesc continuu de cele ale trupului. Sunt veșnic preocupați de ceea ce vor mânca, ce vor bea, cu ce se vor îmbrăca. 

„Mântuitorul nu spune: „Nu faceți nimic”, El spune: „Nu vă îngrijiți”, adică nu vă lăsați roși de acea grijă care macină omul ziua și noaptea, nedându-i tihnă nici o clipă”.

Grija cea multă nu este doar o boală, ci și un păcat. Ea arată că „omul s-a bizuit pe sine, iar nu pe Dumnezeu, că și-a pierdut nădejdea în pronia dumnezeiască, vrea ca prin propriile osteneli să-și rostuiască totul, să agonisească toate cele de trebuință […]”.

Citește și RUGĂCIUNE de lăsare în grija lui Dumnezeu

Ce rost are să ne îngrijim de cele pe care le primim în dar de la Dumnezeu și pe care El le poate risipi într-o clipă? Să râvnim așadar la lucrurile care se înveșnicesc și ne aduc mântuirea, care sunt virtuțile. 

Surse:

1. Altarul Credinței, Grija de multe, boala care ne mănâncă sufletul: http://altarulcredintei.md/grija-boala-care-ne-mananca-sufletul/

2. Altarul Credinței, De ostenit, ostenește-te; însă de grija rea nu te lăsa măcinat! http://altarulcredintei.md/de-ostenit-osteneste-te-insa-de-grija-rea-nu-te-lasa-macinat/