Cel care nu va învăța să mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce i se întâmplă, nu va avea nici un spor

Oamenii știu să mulțumească atunci când cineva le oferă ceva ori le face vreun bine. Unii își dau seama că bunurile și bucuriile din viața lor se datorează lui Dumnezeu, și Îi mulțumesc ocazional.

Însă cât de mulți sunt aceia care păstrează starea de mulțumire și în necazuri? Pe lângă rugăciunea neîncetată pe care ne-a poruncit-o Mântuitorul pentru a rămâne treji, mai trebuie să facem ceva: să mulțumim lui Dumnezeu tot ce ne ni se întâmplă.

Multumirea pentru toate

Și se întâmplă de multe ori ca cele pe care le vrem, le cerem de la Dumnezeu sau le așteptăm de la oameni, să nu se împlinească.

Cine nu are mulțumire și smerenie, nu poate avea nici bucurie, nici împlinire, nici bună conviețuire cu sine sau cu semenii săi.

„Cel care nu va învăța să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate, și mai vârtos pentru cele care îi vin tocmai pe dos, nu va înainta nici un milimetru mai departe de acolo de unde l-a născut maica sa. Nu va cunoaște nici un urcuș”.

După spusele Sfântului Atonie cel Mare, rugăciunea și mulțumirea sunt nedezlipite, deoarece ele se întrețin una pe alta.

„[…] Rugăciunea neîncetată și mulțumirea nu se despart una de alta, ci merg împreună. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cele plăcute, dar mai cu seamă pentru altceva: în viața noastră lucrurile nu merg așa cum le vrem noi”.

Se cuvine deci să învățăm mulțumirea pentru cele neplăcute. Chiar și atunci când rugăciunea noastră nu pare a fi ascultată de Dumnezeu, trebuie să păstrăm gândul smerit și să ne încredințăm proniei Lui.

„Ne rugăm, de pildă, și ni se pare că Dumnezeu nu ne ascultă. Cerem să fim sănătoși dar boala ni se înrăutățește. Cerem de la Dumnezeu anumite daruri și El nu ne dă nimic. lucrurile ne vin tocmai pe dos”.

Starețul Emilianos Simonopetritul spune că rugăciunea și mulțumirea sunt cerințe de bază ale unei vieți firești.

„Dacă omul nu mulțumește lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, nu poate nici să se roage, nici să trăiască viața monahicească”.

Indiferent de unde vin necazurile și întâmplările neplăcute – de la propriile noastre patimi, de la oameni sau de la demoni – pe toate trebuie să le primim cu mulțumire.

„Când avem gânduri viclene, când fratele nostru ne spune ceva și în lăuntrul nostru simțim ură, în acel ceas trebuie să mulțumim lui Dumnezeu și să îi zâmbim fratelui nostru”.

Dacă nu vom aborda cu smerenie și recunoștință problemele din viața noastră, ele vor deveni din ce în ce mai multe și mai supărătoare. Problema este așadar la noi, în noi, în felul în care abordăm lucrurile.

Sursă: Pemptousia, Gheronda Emilianos Simonopetritul – Despre rugăciune: https://www.pemptousia.ro/2014/03/gheronda-emilianos-simonopetritul-despre-rugaciune/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.