Ușa Raiului e deschisă, numai noi să vrem să intrăm în el

Nimeni nu poate avea certitudinea că se mântuiește, dar ceea ce putem ști cu siguranță este că toți avem această șansă.

Mântuitorul a venit pe pământ și ne-a arătat tot ce trebuie să facem ca să dobândim mântuirea, adică să salvăm sufletele noastre pentru veșnicie.

Usa Raiului e deschisa pentru fiecare

Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, nici tiranicești și ele nici măcar nu forțează pe nimeni. Dimpotrivă, Dumnezeu ne-a lăsat libertatea de a alege ce să urmăm în viață. Iar poruncile Sale ne-au fost lăsate ca niște sfaturi părintești, pentru a nu rătăci de la drumul cel bun, care duce spre Împărăția Cerurilor.

Dumnezeu ne-a poruncit în primul rând să iubim. De ce nu împlinim această poruncă? De ce ni se pare grea? Pentru că suntem plini de sine. Suntem stăpâniți de egoism și ne vine greu să renunțăm la propria persoană de dragul celuilalt.

Mântuitorul ne-a poruncit să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, dar ne-a arătat că există o iubire și mai mare de atât, și anume iubirea vrăjmașilor sau a celor care ne fac rău.

La o măsură mai mică sau mai mare, ne străduim să devenim mai buni, mai îngăduitori, mai iubitori. Și chiar dacă nu ne iese întotdeauna, nu trebuie să ne pierdem nădejdea.

„Deznădejdea, disperarea, e cel mai mare păcat”. De ce? Pentru că Dumnezeu este iubire, și cel care cade în deznădejde se arată a fi neîncrezător în iubirea lui Dumnezeu.

Când ne vin gânduri de deznădejde și ni se pare că ne ostenim zadarnic pentru mântuire, să nu le dăm crezare. Să răspundem acestor gânduri (care vin de la cel rău) că ne vom mântui cu ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului.

„Ușa raiului e deschisă, tată. Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Mai aduce pe câte unul și cu de-a sila, mai trimite o boală, un necaz, dar „pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu”.

Numai diavolii nu se pot mântui, pentru că nu se pot smeri. Nouă oamenilor ni se iartă toate păcatele, prin spovedanie, dacă ne pocăim și ne străduim să ne îndreptăm viața.

Chiar și atunci când ne vin gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, avem spovedania care ne ajută să ne curățăm sufletește, să ne vindecăm de patimi, să ne înnoim lăuntric și să primim iertare de la Dumnezeu.

„Și tot timpul asta faci: cazi și te ridici… Nu te lași în disperare”.

Căderile sunt uneori îngăduite de Dumnezeu ca să nu ne mândrim și să pierdem mântuirea. Dacă le-am putea face pe toate și totul ne-ar ieși bine, am începe să ne trufim și să devenim niște farisei.

Trufia înseamnă să te lauzi cu ceea ce nu este al tău. Faptele bune pe care le facem nu sunt în totalitate ale noastre, ci sunt un săvârșite cu ajutorul lui Dumnezeu.

De aceea, să nu ne lăudăm când facem un bine, nici să cădem în disperare când facem rău.

„Puterea lui Dumnezeu întru neputințe se desăvârșește. Tu fă tot ce depinde de tine. Mai te rogi, mai te spovedești, mai mergi la biserică, mai te împărtășești – măcar la o lună… Și nu te teme, că nu te duci în iad. Vinerea postește până când ți-e foame. Mai citește câte o carte, spune mereu „Doamne Iisuse” și să n-o uiți pe Maica Domnului”.

În orice zi, în orice clipă putem pune iarăși început bun vieții noastre. Pe acest pământ trebuie să trăim cu nădejdea vieții de dincolo.

Așa cum postim la gândul că vom ajunge ziua în care putem mânca de toate, tot așa trebuie să trăim, cu gândul la bunătățile care ne așteaptă acolo sus, pe care le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui.

Sursă: Altarul Credinței, Uşa raiului e deschisă, numai noi să vrem să intrăm în el: http://altarulcredintei.md/usa-raiului-e-deschisa-numai-noi-sa-vrem-sa-intram-in-el/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.