Rugăciune la vreme de necazuri și primejdie către Sfântul Efrem

Deșertăciunea lumii acesteia se arată în toată splendoarea ei atunci când ne îmbolnăvim, când pierdem ceva, când eșuăm, când avem necazuri.

Caracterul efemer al acestei vieți pământești se descoperă mai cu seamă la vreme de încercare, când toate cele dulci și vesele ale lumii acesteia se arată a fi amare și mincinoase.

Rugaciune la vreme de necaz si primejdie

Nici alt prilej mai bun de mântuire nu este decât cel care se ivește în vremea necazurilor. Când este împresurat de rele și de primejdii, omul aleargă la limanul cel lin al rugăciunii și află mângâiere, luminare, întărire și povățuire de la Dumnezeu și de la sfinți.

Citește și Cel care face voia lui Dumnezeu e mulțumit și în necazuri

„Necazurile fac parte din taina iconomiei mântuirii noastre”, spune Înalt Preasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Mântuitorul ne-a avertizat că vom avea multe necazuri pe pământ. Dar a adăugat că trebuie să le înfruntăm cu îndrăzneală, cu credință și cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu.

Fără credință, omul nu poate lupta împotriva răului din el însuși sau din jurul său. Nici nu poate începe, nici nu o poate susține, nici nu o poate duce la capăt.

În tot ce facem, trebuie să pornim cu credință că Dumnezeu ne oferă tot sprijinul Său, și rugându-L să ne fie alături, ne va fi negreșit.

Nimeni nu poate fugi de necazuri, pentru că oriunde ne-am afla, Dumnezeu rânduiește pentru noi momente de încercare prin care să ne întărim duhovnicește, sau să ni se arate lipsa noastră de credință și virtuți. Necazurile se biruiesc prin răbdare, căci doar prin răbdare putem înainta și dobândi izbăvire.

Citește și Nu trebuie să ne rugăm să fim FERIȚI de necazuri, ci să primim putere de a SUPORTA ceea ce trăim

Unele necazuri ne vin din pricina propriilor noastre greșeli și păcate. Nimeni să nu se creadă fără pată astfel încât să nu aibă nevoie să treacă prin focul încercărilor.

Dumnezeu nu ne ispitește, ci noi înșine ne ispitim prin poftele care ne stăpânesc. Lucrarea poftelor duce la păcat și la ispite și mai mari. Iar păcatul aduce moarte, spune Apostolul Iacov (1, 13-15).

„Necazurile vin asupra noastră uneori din partea diavolului, care este „invidios” pe omul credincios care face bine celor cuprinși de greutăți. El ne pizmuiește fiindcă ne rugăm lui Dumnezeu și facem bine aproapelui”.

Aceasta trebuie să o ținem minte, ca să nu ne întristăm ori să deznădăjduim când în urma unei faceri de bine ni se întâmplă vreo răutate.

Necazurile sunt un prilej de aducere aminte de Dumnezeu. Cel care trece prin multe necazuri nu are timp să uite de Dumnezeu, ci va avea mereu prilej de a petrece în smerenie și pocăință.

Citește și Aveți necaz după necaz – știți ce înseamnă aceasta? Că Dumnezeu își aduce aminte de voi

Bucură-te la sfârșitul oricărui necaz fără voie și vei afla în el pieirea păcatului” (Filocalia, Vol. I, p. 236).

Când ne rugăm lui Dumnezeu să ne scape de necazuri, se cuvine să cerem să se facă voia Lui. Și dacă ne este mai de folos să fim prigoniți, să ne lăsăm cu credință în voia Lui, căci El știe mai bine ce ne este de folos mântuirii.

„Potrivit învățăturii Bisericii, e mai bine să cerem lui Dumnezeu să ne dea răbdare ca să putem suporta creștinește toate necazurile care vor veni asupra noastră”.

Rugăciune la vreme de necazuri și primejdie

Am uitat, Preacuvioase Părinte Efrem, obârșia noastră cea de Sus și înnoire primită în focul Botezului, și de aceea vin asupra noastră multe necazuri și primejdii, căci cu totul ne-am împătimit de cele pământești și de îndulcirea simțurilor.

Brațele noastre s-au deschis spre agonisirea lucrurilor trecătoare și a slavei celei pieritoare, căci am uitat că ele sunt zidite spre mărturisirea dragostei de Dumnezeu și de aproapele.

Picioarele noastre au apucat calea păcatului, a uitării și a nesimțirii sufletești, iar mintea și inima ne sunt încețoșate de nălucirile poftirilor și ale doririlor deșarte. Iarăși și iarăși am trecut cu vederea că bogăția cea mai mare ce se poate dobândi pe acest pământ este Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos.

Viața noastră s-a făcut o învolburare de întuneric, griji și dorințe găunoase și pieritoare, iar aprinderea stricăciunii mistuie sufletele noastre. Pentru aceea alergăm către tine cu grăbire, Sfinte Părinte Efrem, și te rugăm cu lacrimi: aprinde și în inima noastre focul dragostei de Dumnezeu, ca să nu fim pârjoliți de văpaia cea întunecată și amarnică a pustiirii, a nesimțirii, a necazurilor și a primejdiilor.

Fă-te nouă liman și adăpostire în lupta cu cugetul trupesc și mijlocește-ne milă și har înaintea Mântuitorului Hristos, Căruia se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Citește și 12 VERSETE din BIBLIE pentru ÎNTĂRIREA sufletului în vreme de NECAZ

Surse:

1. ÎPS Pimen, În necaz, să ne punem toată încrederea în Dumnezeu. Doxologia: https://doxologia.ro/cuvantul-ierarhului/necaz-sa-ne-punem-toata-increderea-dumnezeu
2. Rugăciune la vreme de necazuri și primejdie către Sfântul Efrem, Carte de Rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou, Editura Sophia, București, 2019, pp. 29-30

Citeşte mai multe despre:

loading...
Loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.