Oamenii caută PACEA pe pământ, dar ea izvorăște din CER

Ceea ce ne vădește pe toți că am devenit foarte lumești și superficiali este preocuparea noastră excesivă doar pentru cele exterioare. Mulți dintre noi nu mai putem auzi glasul lui Dumnezeu, care grăiește în inimi, pentru că suntem tot timpul în afara noastră.

Atenția noastră este captată doar de ceea ce petrece în jurul nostru, neluând seamă câtuși de puțin la ceea ce se află înlăuntrul nostru.

Pacea nu e de pe pamant ci din cer

Pe toate le căutăm în afară, inclusiv dragostea, pacea și alte virtuți care ne încântă inima. Dragostea nu trebuie căutată în exterior, ci în interiorul nostru. Ea nu trebuie cerută de la oameni, ci oferită, din puținul pe care noi înșine îl avem.

Pacea nu trebuie căutată pe pământ, ci în cer. Ea nu izvorăște decât din Dumnezeu și se revarsă în sufletele celor care viețuiesc în smerenie, în cumințenie, în credință și în răbdare.

Pace poate să aibă doar acela care caută pacea cu cei din jur și este dispus să renunțe la el însuși de dragul înțelegerii, comuniunii, armoniei. Pace poate avea doar cel care are o fire pașnică sau este grabnic împăciuitor și nu pornit spre mânie, spre îndreptățire de sine sau spre ceartă și dezbinare.

Ieromonahul Petroniu Tănase spunea că izvorul păcii este în cer. Ea nu poate exista pe pământ atâta timp cât oamenii sunt stăpâniți de orgolii, de egoism, de iubire de sine, de patimi și de vicii.

Însuși Mântuitorul a spus că nu a venit să aducă pace pe pământ, ci dezbinare, sau ceartă, sau învrăjbire între oameni, din pricina adevărului pe care îl propovăduiește și a poruncilor pe care le cere de la oameni.

Voiește să despartă prin aceste cuvinte pe cei credincioși de cei necredincioși, să arate diferența dintre duhul lumii și duhul păcii pe care îl dă Dumnezeu. Mântuitorul mai spune că pacea pe care ne-o dăruiește El nu este precum pacea pe care ne-o oferă lumea.

Doar atunci când din oameni și din lume este scos afară răul poate să existe pe pământ pace pe pământ și între oameni bună-voire. „Doar prin această intervenție radicală se poate uni cerul cu pământul”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

Iată ce profund tâlcuiește Sfântul Nicolae Velimirovici cuvintele Domnului:

„Nu am venit să împac adevărul cu minciuna, înțelepciunea și prostia, binele și răul, dreptatea și silnicia, dobitocia și omenia, nevinovăția și desfrânarea, pe Dumnezeu și pe mamona, ci am adus sabie ca să tai și să le despart, încât să nu se amestece”.

Pentru ca în lume să dăinuie pacea, omul însuși trebuie să se îndrepte și să-și corecteze pornirile și manifestările în relație cu semenii săi. Căci nu marile războaie cu arme și ucideri sunt acelea care izgonesc pacea de pe pământ, ci răutatea individuală, care acoperă pe tot mai mulți ca o molimă.

„Ura, neînțelegerile, tulburarea, care izgonesc pacea, sunt rodul păcatului, lucrul satanei; și lumea, în loc să combată cauzele care nimicesc pacea, se afundă și mai adânc în păcat și în stricăciune”.

Preoții se roagă la fiecare slujbă „pentru pacea de sus și pentru mântuirea noastră”, aceasta arătând încă o dată, spune Părintele Petroniu, că „izvorul păcii nu-i pe pământ, ci în cer, la Dumnezeu. și lumea, în loc să alerge la izvorul vieții, se leapădă de Dumnezeu, nesocotește rânduielile lui Dumnezeu și cultivă ateismul și ura dintre oameni”.

Pacea este un lucru al lui Dumnezeu, în timp ce ura și cearta sunt lucrurile diavolului, care este numit de altfel „dezbinătorul”.

„Dacă vrem cu adevărat pace pe pământ, atunci să o căutăm acolo unde este, să alergăm la izvorul păcii […] Luptă împotriva relelor care strică pacea”.

Pacea nu este dată de liniștea care se așterne pe străzi în timpul nopții, de bunăstarea în care ne aflăm, de un loc sau de o persoană anume, ci de propria noastră trăire și simțire.

Ca să se facă liniște și pace în jurul nostru, noi înșine trebuie să ne liniștim și să reducem zgomotul interior provenit din gândurile de judecare, din mânie, din grijile cele deșarte. Să încetăm să mai judecăm și atunci vom dobândi pace sufletele noastre.

„Să ne recunoaștem smeriți greșelile și înstrăinarea de Dumnezeu, pentru că toate relele care bântuie lumea de astăzi, zicea pe dreptate un mare apostol al păcii (Solzentitsin) de aici vin, că lumea s-a îndepărtat de Dumnezeu”.

Nu războiul cu armele aduce pacea, ci războiul duhovnicesc cel nevăzut al omului cu el însuși, cu propriile sale răutăți. 

Surse:

1. Altarul Credinței, Izvorul păcii nu-i pe pământ, ci în cer: http://altarulcredintei.md/izvorul-pacii-nu-i-pe-pamant-ci-in-cer/

2. Doxologia, Ce înseamnă cuvintele lui Hristos: „Nu am venit să aduc pace, ci sabie”? https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/ce-inseamna-cuvintele-lui-hristos-nu-am-venit-sa-aduc-pace-ci-sabie

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.