Divorțul înseamnă neputința de a iubi, de a te schimba de dragul celuilalt

Oamenii invocă numeroase pretexte pentru care divorțează. Însă adevăratele cauze sunt foarte puține, spune Mitropolitul Pavel de Sisaniou și Siatista din Grecia.

Unul din motivele principale pentru care o relație de cuplu, de prietenie, de colegialitate se rupe, este incapacitatea de a iubi.

Divortul inseamna neputina de a iubi

„Ce înseamnă divorț? Neputința noastră de a iubi. Acesta este motivul de bază. Toate celelalte sunt îndreptățiri. Nereușita de a iubi”.

Dragostea este singurul liant care ține două persoane într-o legătură de dragoste, de prietenie, de armonie, de pace și de înțelegere. Problema este că o relație presupune practicarea unui tip de iubire pe care noi nu suntem dispuși să o practicăm. Nu este vorba despre iubirea trupească sau fizică, bazată pe atracție și plăcere.

Dimpotrivă, este vorba despre o iubire profundă, care unește două suflete. Ea este întemeiată pe jertfă și dăruire. Pentru ca o relație să dăinuie și să devină chiar mai puternică decât la început, este trebuință de renunțarea la egoism, la îndreptățirea de sine, la mândrie, la orgolii, la dreptatea proprie.

„Căsătoria nu este o viață presărată cu flori… Cercetați cu atenție slujba Tainei (căsătoriei), căci acolo există toate elementele și toate condițiile pe care, de le vei trăi, vei ajunge la deplinătatea legăturii tale”.

Încă de la începutul slujbei, când preotul face semnul Sfintei Cruci cu Evanghelia și rostește cunoscutele cuvinte „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”, candidații la căsătorie sunt înștiințați pe ce drum au pornit.

„Nu ați pornit spre necunoscut cu barca nădejdii, ci ați pornit spre Împărăția Cerurilor. Aceasta este călătoria căsătoriei”.

Iar pentru a ajunge în Împărăția Cerurilor trebuie să trecem prin multe încercări. Căsnicia este așadar o cruce, o viață de împreună-lucrare pentru dobândirea mântuirii și câștigarea vieții celei veșnice.

În clipa în care două persoane s-au hotărât să își unească destinele și sufletele înaintea lui Dumnezeu, ele trebuie să înțeleagă că li se cere cel mai greu lucru posibil: să renunțe la egoismul lor și să păzească legătura dragostei indestructibilă, cu orice preț.

„Fiecare dintre voi trebuie să plece din sinea sa, din ceea ce a fost până acum, și venind aici, Harul lui Dumnezeu v-a unit […] Ați văzut două chei legate într-un inel? Oriunde ar fi ele, sunt împreună. Vor fi în buzunarul nostru, sau vor cădea pe drum, sau le vom arunca în mare, dar întotdeauna vor fi împreună, pentru că le unește un inel, o verigă.

Dacă însă ies din verigă, este puțin probabil ca ele să rămână împreună. Dar cine este veriga? Harul lui Dumnezeu. Puneți-vă mâinile voastre, puneți-vă amândoi inimile voastre în mâna lui Dumnezeu”.

Doar Dumnezeu este Cel care poate sfinți uniunea soților, păzindu-i într-o unire desăvârșită până la sfârșit.

Multe relații de cuplu se răcesc, iar unii divorțează, pentru că nu reușesc să treacă testul iubirii profunde. Unii pretextează că la început lucrurile erau altfel.

„Așa a fost, copilul meu, însă tu nu ai văzut. Logodna nu este o perioadă plăcută în care să căutăm cum să petrecem mai bine. ci este tocmai o perioadă în care oamenii vorbesc serios despre viitorul lor, văd dacă se înțeleg, dacă se potrivesc, dacă au aceeași direcție în viața lor, uneori chiar și în unele lucruri care par mai superficiale, mai ușoare”.

Dacă nu trec prin această etapă de probă vor eșua în căsnicie, pentru că la început dragostea trupească orbește sufletul. Și dacă dragostea nu este profundă și jertfelnică, relația se va desface cât de curând.

„Este foarte important să vezi adevărul. „Te iubesc” și „mă iubești?” – este ușor să le rostești, însă este greu să le trăiești”.

Dragostea nesusținută de fapte nu este reală, ci rămâne o teorie, o utopie.

„În cele din urmă divorțul este un eșec. […] Și nu am eșuat la întâmplare, ci am eșuat din pricina unor motive concrete, clare și vizibile. Sau credem că este de vină numai celălalt? Tinerilor care se căsătoresc le urez: „Copiii mei, doresc ca în viața voastră să învățați să fiți vinovați întotdeauna amândoi. Pentru că de credeți că este vinovat numai unul, ceva nu merge bine între voi.”

Căsătoria înseamnă primirea celuilalt în viața mea, acceptarea lui așa cum este, în virtutea dragostei pe care pretind că o am pentru el.

„A mă căsători înseamnă că mă nevoiesc, fac totul ca să dau bucurie celui pe care-l iubesc”.

Cel care iubește este dispus să se schimbe, să se îndrepte.

„Dacă vezi că ceva îl deranjează celălalt, corectează acel ceva. Când îi aud pe unii oameni spunând: „Eu acesta sunt și nu mă schimb”, le spun: „Mai bine nu vă căsătoreați, pentru că cel care iubește se schimbă”. Nu mă schimb înseamnă nu iubesc. Celelalte sunt de prisos”.

Iată cât de simplu este să înțelegem taina iubirii și că ea presupune o dăruire permanentă de dragul celuilalt, o lepădare de egoism, de vicii.

Sursă: Altarul Credinței, Să fiți vinovați întotdeauna amândoi! http://marturieathonita.ro

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.