Ce este „SCRIS” pentru noi nu este o PREDESTINARE de care nu putem fugi

Dumnezeu l-a creat pe om din iubire. Atât de mare este iubirea Lui față de om, încât l-a lăsat pe acesta liber. Liber să aleagă binele sau răul.

Toți suntem chemați la mântuire, toți avem șansa de a dobândi viața veșnică. Depinde de ceea ce alegem noi. Dumnezeu nu ne poate forța, El stă la ușă și bate. Și de va auzi cineva glasul Lui, va intra la el și va cina cu el (Apocalipsa lui Ioan, 3, 20).

Atotstiinta lui Dumnezeu si predestinare

„Înaintea oamenilor este viața și moartea și oricare le va plăcea li se va da” (Ecclesiasticul 15, 17; Deuteronom 30, 15).

Aceasta arată limpede liberul arbitru cu care a fost înzestrat fiecare. Viața și moartea nu se referă aici la dimensiunea pământească, ci la dimensiunea cerească, veșnică. Moartea este aici înțeleasă ca o moarte a sufletului, ca o despărțire de Dumnezeu, ca un chin veșnic.

Chiar dacă Dumnezeu știe de mai dinainte ce vom face, ce vom alege, acest lucru nu înseamnă că viața noastră este predestinată. Soarta și-o creează fiecare, după ceea ce alege în viață.

Despre aceasta spune Sfântul Apostol Pavel când îl aseamănă pe cel care vrea să dobândească mântuirea cu un atlet ce aleargă și se silește spre aceasta. Împărăția Cerurilor, spune Mântuitorul, se ia cu sila, adică prin multă luptă, mai ales a omului cu sine însuși.

Preștiința lui Dumnezeu nu anulează libertatea omului. Dumnezeu știe ce a fost, ce este și ce va fi, noi însă nu știm. Pentru că nu poate interveni cu forța în viața noastră, El caută prin diferite mijloace să se apropie de noi și să ne aducă pe calea mântuirii, pentru că ne iubește. De aceea uneori îngăduie necazuri sau încercări menite să ne trezească.

Mântuitorul știa, când l-a ales pe Iuda Iscarioteanul, că Îl va trăda și Îl va vinde. Dar a căutat să îi schimbe cugetul, să îl întoarcă spre bine, arătându-i că știe ce va face. Iuda însă nu a vrut. El singur a decis că merită să moară pentru fapta sa, nesocotind iubirea lui Dumnezeu și puterea pocăinței. 

Și proorocii primeau de la Dumnezeu înștiințare de cele ce se vor întâmpla, însă nu proorocia lor făcea ca lucrurile să se întâmple. Profetul Isaia a văzut cu mii de ani înainte nașterea Mântuitorului, însă nu profeția lui L-a făcut pe Hristos să se nască în lume. 

„Proorocia lui Iona arată că unele lucruri se schimbă dacă oamenii se schimbă”.

Când ninivitenii (închinători la idoli) au primit un „ultimatum” din partea proorocului Iona, ei și-au schimbat viața și au fost izbăviți. După ce acesta le-a dezvăluit urgia lui Dumnezeu care avea să se abată asupra lor din cauza nelegiuirilor lor, s-au pocăit cu toții și așa au câștigat mila lui Dumnezeu. Dacă nu se întorceau la Dumnezeu de bunăvoie, aveau să fie pierduți de pe fața pământului. Iată deci, libertatea lor de a alege viața sau moartea.

„Noi nu suntem niște simple marionete care trebuie să urmăm un program pregătit independent de voința noastră, adică de libertatea noastră. Omul este responsabil pentru acțiunile lui, nu Dumnezeu”.

Mântuitorul spune că fiecare va răspunde pentru darul pe care l-a primit de la Dumnezeu:

„Și oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mult i se va cere(Luca 12, 48).

Nu există predestinare, ci pronie, adică un plan al lui Dumnezeu care vizează mântuirea noastră de bună-voie, și nu forțarea noastră. Pronia lui Dumnezeu ne apără, ne îndrumă, ne sprijină, dar nu ne constrânge, nu ne îngrădește libertatea.

Dumnezeu nu poate să ne mântuiască fără voia noastră, cu de-a sila. De aceea trebuie să fim cooperanți și ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Suntem chemați să lucrăm împreună cu Dumnezeu la mântuirea noastră. Iată partea noastră de libertate!

Întrucât Dumnezeu este izvorul binelui și al vieții, omul nu poate realiza nimic fără ajutorul Lui.

„Fără Mine nu puteți face nimic“ (Ioan 15,5), spune Mântuitorul.

O altă dovadă a faptului că suntem liberi este faptul că Dumnezeu ne va judeca după faptele noastre. Mai mult decât atât, Dumnezeu își revarsă iubirea Sa în egală măsură peste toți oamenii.

„[…] El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie și peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5, 45).

Aceasta arată că Dumnezeu îi îngăduie și pe cei care se depărtează de la poruncile Lui și săvârșesc cele rele, și le dă timp să se pocăiască, să se întoarcă, ca să fie vii.

„Drept este Domnul Dumnezeul nostru și nu este nedreptate întru Dânsul” (Ps. 91, 15). Dumnezeu nu ar mai fi drept dacă ar revărsa bunătățile Sale numai asupra celor buni.

„Ce este scris pentru om” nu este o predestinare de care omul nu poate fugi. Acesta este conceptul păgânismului […] Cu noi nu există predestinare, există Pronie, care este o gândire liberă a unui Dumnezeu liber față de un om liber! Și câtă libertate nu are omul!”, spune Părintele Rafail Noica.

Surse:

1. Altarul Credinței, Cu noi nu există predestinare, există Pronie: http://altarulcredintei.md/cu-noi-nu-exista-predestinare-exista-pronie/
2. Ieromonahul Serafim Pantea, Preștiință și predestinare, Doxologia: https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/prestiinta-predestinare
3. Eugen Gantolea, Prestiinta si predestinare, Creștin Ortodox: https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/prestiinta-predestinare-120297.html

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.