Rugăciune pentru învingerea fricii, neliniștii, anxietății, către Sfântul Efrem cel Nou

Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet spune că teama, manifestată prin multiplele ei forme – anxietate, panică, angoasă, spaimă, neliniște – este cauzată de alipirea omului de bunurile materiale ale acestei lumi.

Pentru a se tămădui de frică, el va trebui să se desprindă de lumea aceasta și să își arunce toate grija la Dumnezeu, încredințat fiind că El va rândui pentru viața sa tot ceea ce îi este de trebuință.

Rugaciune pentru invingerea fricilor

Mântuitorul ne arată că grija cea multă este legată de atașamentul față de această lume și că ea duce la îmbolnăvirea sufletului. Pentru că, oricât s-ar strădui omul să facă ceva, nu ar putea izbuti dacă nu l-ar ajuta Dumnezeu.

„Nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele”.

Mântuitorul arată mai departe că prima grija a noastră nu trebuie să fie legată de viața această trupească și de necesitățile ei, ci ea trebuie să vizeze sufletul și pregătirea lui pentru viața veșnică. Nu agonisirea de bani, de bunuri și de averi este scopul nostru pe pământ, ci dobândirea virtuților.

De aceea zice că trebuie să căutăm întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (adică împlinirea poruncilor), și toate celelalte (adică cele ce ne trebuie pentru traiul zilnic) se vor adăuga nouă (ca urmare a credinței și a viețuirii noastre curate și drepte).

Prima cauză a fricii este așadar lipsa de credință. Sfântul Evagrie spune că cel care are o credință neclintită nu mai primește bântuielile fricii.

„Cel care crede cu tărie în Dumnezeu și în purtarea Sa de grijă, are siguranța că va primi de la El, în orice împrejurare, ajutor și apărare, și deci n-are a se teme de nimic, nici de întâmplările vieții, nici de dușmănia oamenilor, nici chiar de oameni”.

Și totuși, nu trebuie să zicem că credința ne salvează de frică, ci ajutorul lui Dumnezeu, care vine ca răspuns la credința noastră în El. Și ajutorul lui Dumnezeu trebuie să îl cerem prin rugăciune.

„Leacul cel mai puternic împotriva fricii și a celorlalte patimi care-i stau în preajmă – neliniștea, anxietatea, angoasa – este îndeosebi rugăciunea lui Iisus”.

Ne putem ruga de asemenea Maicii Domnului, îngerului păzitor și sfinților pentru izbăvirea de frică și de primejdii.

Sfântul Varsanufie spune că omul cunoaște că a atins pragul rugăciunii adevărate prin faptul că nu se mai tulbură de nimic, „chiar dacă toată lumea s-ar porni împotriva lui”.

Frica se vindecă prin virtutea opusă, adică prin credință, dar și prin supunerea voii noastre voii lui Dumnezeu, prin smerenie și ascultare.

Rugăciune pentru a putea învinge toate fricile

„Cu sufletul rușinat și neputincios vin înaintea ta, dumnezeiescule Părinte Efrem, căci multe am să-ți spun și nu îndrăznesc a le destăinui altcuiva. Viața mea este ca o trestie bătută de furtuna neliniștilor, a fricilor, a anxietăților și a spaimelor. Eu însumi le mărturisesc pe toate, nădăjduind că mă vei ajuta și mă vei slobozi de puterea lor, căci una după alta mă încolțesc și îmi dau târcoale.

Când m-am izbăvit de teama că nu voi avea ce mânca și unde munci, mă cuprinde teama că oamenii se vor lepăda de mine și că Dumnezeu m-a părăsit de tot și nu are trebuință de mine în Împărăția Sa.

Adeseori, vine și teama că nu voi realiza nimic în viață, sau groaza că voi muri năpraznic și în înstrăinare de Dumnezeu. Alteori, mă cuprinde frica de oameni, de microbi, boli, animale, insecte, mișcări sau fenomene bruște, de împrejurări necunoscute, precum și de toate acele lucruri care nu sunt în puterea mea de a le controla.

Dar cele mai cumplite sunt angoasele și atacurile de panică, în care uneori se întâmplă să îmi pierd și cunoștința. Acestea toate, precum și altele de acest fel le pătimesc și le văd că mi se zvârcolesc în suflet ca niște șerpi veninoși, vătămându-mi inima și mintea și întunecându-mi toată viața.

Vino la mine cu bunătatea ta dumnezeiască, Sfinte Efrem, și stârpește acest cuib de năpârci otrăvitoare, ca slobozindu-mă de duhul cel urâcios al fricii necugetate, să nu se prăpădească cu totul răstimpul viețuirii mele pământești.

Curăță și îndreptează-mi gândurile, ca să nu se mai afunde în mocirla fricilor, anxietăților, spaimelor și angoaselor, ci pune și în mine lumina și voioșia cea binecuvântată a credinței, a nădejdii și a dragostei adevărate, prin care se luminează și se sfințește tot cel care cheamă numele tău.

Nu îngădui să ajung rob al pierzării și al întunericului, ci întărește-mă pe piatra credinței în Hristos, ca astfel să pot pricepe cu adevărat că vrăjmașul cel din urmă al firii omenești este moartea.

Înveșmântează-mă și pe mine cu tăria bărbăției duhului, ca având cutezanța cea bună, să încep cu bucurie fiecare zi pe care Dumnezeu mi-o va dărui de acum înainte. Iar când vremea sfârșitului meu se va apropia, învrednicește-mă de a fi gustat deja din bucuria Învierii Domnului, și a intra întru lumina cea veșnică a binecuvântării Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin”.

Surse:

1. Creștin Ortodox, Tamaduirea fricii. Frica de Dumnezeu: https://www.crestinortodox.ro/religie/tamaduirea-fricii-frica-dumnezeu-69393.html
2. Carte de Rugăciuni către Sfântul Efrem cel Nou, Rugăciune pentru a putea învinge toate fricile, Editura Sophia, București, 2019, pp. 141-142