Dumnezeu ne tămăduiește sufletul de orice boală, dându-i energii noi – Părintele Sofronie Saharov

La Dumnezeu nici o boală nu este incurabilă, mai ales atunci când vine vorba despre o boală a sufletului. Din momentul în care hotărâm să ne întoarcem la Dumnezeu, de pe orice căi am veni, El ne primește și începe să ne curețe, să ne spele rănile, să ne vindece.

Părintele Sofronie Saharov spunea foarte frumos că din clipa în care ne-am decis să fim ascultători poruncilor lui Dumnezeu, „începe un proces de tămăduire fundamentală”.

Dumnezeu ne vindeca de orice boala

Acesta este momentul în care omul începe să își vină în fire, la fel ca în pilda fiului risipitor. Când conștientizează că a cheltuit tot ce primise de la tatăl săU și a ajuns în prag de sărăcie maximă, și-a dat seama că a greșit. Și smerindu-se pe sine, s-a întors cu pocăință acasă, rugându-l pe tatăl lui să îl considere ca pe unul din slujitorii lui și nu ca pe un fiu, căci nu mai este vrednic de acest lucru.

La fel se întâmplă și cu noi, cei care ne îndepărtăm de Dumnezeu prin păcate și cheltuim sufletele noastre – cea mai mare avuție care nu poate fi niciodată prețuită sau răscumpărată. Dar din secunda în care realizăm că am greșit înaintea lui Dumnezeu și ne pare rău, Dumnezeu ne primește fără să ne mustre. Ne oferă toată dragostea Lui și cere de la noi recunoștință, supunere și ascultare.

Pocăința este însăși doctoria pe care Domnul ne-a lăsat-o la îndemână pentru a ne curăța de păcate și a ne vindeca de patimi și vicii.

„El tămăduiește sufletul din orice boală, dându-i energii noi, luminându-l cu o lumină neînserată”.

Chiar și cei care s-au născut sau au crescut în condiții neprielnice unei vieți curate sau duhovnicești, în medii dure sau chiar criminale, au această șansă la tămăduirea pe care o dă Dumnezeu.

„Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi își poate lăsa amprenta asupra noastră”.

Cel care se întoarce la Dumnezeu și alege să-și schimbe viețuirea, se va înnoi pe toate planurile: spiritual, mental și trupesc.

„Și nu numai că suntem vindecați de rănile sau patimile noastre, dar chiar și înfățișarea noastră exterioară se poate schimba.

Acest lucru s-a întâmplat deseori la Sfântul Munte. Soseau oameni zdrobiți și reduși la o stare jalnică de mulți ani de viețuire depravată, însă, după o scurtă perioadă de adâncă pocăință, fețele lor deveneau plăcute la vedere, vocile lor se schimbau, se mișcau diferit și duhul strălucea luminos înăuntrul lor”.

Pocăință înseamnă schimbare, schimbarea modului de a gândi, de a vorbi, de a ne comporta, de a trăi. Omul cel vechi este înnoit după chipul lui Dumnezeu, după poruncile Lui, care au în centru dragostea, smerenia și credința. 

Sursă: Altarul Credinței, Arhimandrit Sofronie Saharov, Rugăciunea, Experiența Vieții Veșnice, Editura Pelerinul, pp. 59-60: http://altarulcredintei.md/din-clipa-in-care-ne-intoarcem-la-dumnezeu-incepe-un-proces-tamaduire-fundamentala/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.