Viața ne dăruiește frumuseți prin care putem învinge urâtul și poverile – Ernest Bernea

Omul de azi s-a îndepărtat atât de mult de Dumnezeu, de creație, de natură, de dragoste și de toate sursele de viață și de frumusețe, încât nu mai poate înțelege care este rostul vieții.

El și-a pierdut capacitatea de a privi dincolo de mundanul care îi umple toată existența.

Frumusetile vietii

Filosoful și sociologul Ernest Bernea scrie în cartea sa „Îndemn la simplitate” că viața noastră nu este fără de cale sau fără de lumină. Ea are un curs anume și este plină de sens, fiind orientată de Dumnezeu spre perfecțiune, sau în limbaj duhovnicesc, spre desăvârșire.

Celor care nu mai găsesc nici un motiv să trăiască, Ernest Bernea îi provoacă spunându-le că tot urâtul și răul din viață nu sunt lăsate ca să ne doboare și să ne ucidă, ci ca noi să le biruim.

„Viața noastră cuprinde urâtul, imperfectul, dar sensul ei este de a ucide aceste stări, nu de a le cultiva, de a le depăși către stări și farmec superioare, până ce ajunge în împărăția frumuseții”.

Bucuria vieții, spune Ernest Bernea, constă tocmai în acest impuls al omului de a se întrece pe sine însuși, de a ajunge la o stare tot mai înaltă, tot mai cuprinzătoare, tot mai însorită.

Viața nu trebuie abandonată niciodată, ci întoarsă mereu cu fața spre lumină, spre lumina pe care Dumnezeu a sădit-o în noi și în jurul nostru.

Prezența urâtului și a infirmului în viața noastră nu învinge viața, nu o reduce la moarte, spune autorul. Din contră, „o îndeamnă mereu către cucerirea adevărului, a frumuseții pure”.

Omul are toate resorturile necesare pentru a descoperi un sens tainic în orice. Însăși viața trebuie înțeleasă ca o putere mereu creatoare.

Avem foarte multe motive să ne bucurăm, indiferent de ce ni se întâmplă. Trebuie doar să ne detașăm de problemele noastre, de propriile noastre gânduri, frici, emoții negative, convingeri, planuri. Trebuie să ne oprim măcar câteva clipe din alergătura noastră spre nicăieri și să privim în jur și în noi cu ochii celui care abia s-a născut.

Viața ne dăruiește o seamă de frumuseți de care, dacă le știm culege, ne încântăm ființa, cu care învingem urâtul și poverile.

Câtă frumusețe e în lumea aceasta! Păcat că omul de azi nu mai are timp s-o vadă”.

Viața merită trăită chiar și numai pentru frumusețea naturii. Câte minuni în jurul nostru și noi ne purtăm ca niște orbi sufletește.

„Iată rodul câmpului și a pomilor, iată copiii. Câte făpturi atâtea minuni, atâtea îndemnuri.

[…] Iată zorile se arată, cântecul luminii și al păsărilor începe, apele aleargă scânteind, musteșt viața în tot locul. Omul bun muncește și se roagă.

[…] Este în puterea noastră de a descoperi viața și sensul ei. Este în puterea noastră de a alege. Este în puterea noastră de a împodobi sufletul și a ne bucura. De ce atunci dezertăm?”

Să nu abandonăm niciodată lupta. Frontul de luptă este propriul nostru suflet. El se luptă permanent cu răul și nu are motive să deznădăjduiască, pentru că în conștiința lui e sădită convingerea că binele mereu învinge.

„Viața merită trăită pentru că are bucurii, are lumină. Cu o condiție însă: să nu o trăim periferic; să o trăim în adâncime, în esență”.

Viața nu trebuie trăită și înțeleasă cu rațiunea. Este nu este un produs abstract, ci o realitate plină de armonie, de creație, de aspirație, de libertate, de nădejde.

„Sensul vieții este în a cultiva conținutul pozitiv a tot ce există în noi și dincolo de noi”.

Sursă: Altarul Credinței, Câtă frumusește e în lumea aceasta! Păcat că omul de azi nu mai are timp s-o vadă: http://altarulcredintei.md/cata-frumuseste-e-in-lumea-aceasta-pacat-ca-omul-de-azi-nu-mai-are-timp-s-o-vada/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.