Leacul împotriva TRISTEȚII, care aduce degrabă mângâiere sufletească, este unul singur – Părintele Serafim Rose

Bine au zis Sfinții Părinți că tristețea este un duh, și nu o boală. „Depresia”, așa cum se numește ea astăzi, nu este decât un duh rău care a pus stăpânire pe noi, căruia noi i-am dat drepturi și putere asupra minții și a sufletului nostru.

Tristețea și deprimarea care sunt cauzate de o anumită pierdere, lipsă sau neîmplinire arată lipirea omului de lucrurile trecătoare ale acestei vieți.

Leacul impotriva tristetii

Cel care din pricina amărăciunii are la o stare periculoasă de deznădejde arată lipsă de credință în Dumnezeu și lipsă de smerenie.

Creștinii nu au niciodată motive să fie triști, pentru că ei și-au încredințat cu totul viața în mâinile lui Dumnezeu și pe toate le primesc cu încredințarea că le sunt de folos.

Sfântul Siluan Atonitul spunea că cei care încă se întristează pentru un anumit lucru arată că nu s-au supus cu totul voii lui Dumnezeu și au mândrie.

Trebuie să facem deosebirea între două feluri de tristețe. Sfântul Varsanufie spune că una este firească, și ea se naște din slăbiciune, iar una este drăcească, pentru că vine de la demoni.

Cea diavolească vine atunci când vrem să ne odihnim sau să facem vreo lucrare bună. Aduce asupra noastră un duh de tristețe ca să ne tulbure și să ne provoace lenevie sufletească și trupească. Împotriva acestei forme de tristețe trebuie luptat cu rugăciune și răbdare.

„Atunci, vrăjmașul văzând că te rogi îndeosebi pentru asta, se depărtează, căci nu vrea să-ți dea pricină de rugăciune”.

Sfântul Isac Sirul spune că Dumnezeu poate îngădui o mare încercare în viața unui om lăsându-l să cadă pradă împuținării sufletești. Din această pricină el poate să ajungă într-o întristare profundă și apoi în întunecare sufletească, care este soră cu iadul.

De aici se pot naște diverse duhuri pătimașe și ispite: „tulburare, mânie, reproșuri, cugete murdare, mutări dintr-un loc în altul”. Cauza tuturor acestor manifestări este propria noastră trândăvie, spune Părintele Serafim. Iar remediul cel mai eficient este smerenia.

„Leacul care îți va asigura degrabă mângâierea sufletească este unul singur – smerita cugetare. Cu nimic altceva nu va putea omul să spargă zidul acestei răutăți”.

Dacă în vremea necazurilor nu ne smerim gândul și inima, nu avem nici o șansă să le depășim nevătămați de ispite și mai mari. Încercările ne sunt trimise sau sunt îngăduite tocmai pentru a dobândi smerita cugetare. Dacă însă ne vom tulbura, ne vom întrista și răzvrăti împotriva lor sau a lui Dumnezeu, nu vom avea parte de nici o sporire duhovnicească, ci mai mult ne vom primejdui mântuirea. 

Sursă: Altarul Credinței, Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 349-350: „Păzește-te de duhul tristeții, căci de la el încep toate relele”: http://altarulcredintei.md/duhul-tristetii/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.