A mulțumi lui Dumnezeu când totul merge bine nu-i lucru mare. A mulțumi pentru încercări e vrednic de laudă – Sfântul Ioan Gură de Aur

Pentru a câștiga mântuirea și viața cea veșnică trebuie să facem mai mult decât cele firești, întemeiate pe dreptatea și logica umană. Adică trebuie să ne eliberăm de înclinațiile izvorâte din egoism și iubirea de sine.

Mântuitorul ne întreabă: Ce folos (veșnic) putem avea dacă facem bine doar celor ce ne fac bine, dacă iubim doar pe cei care ne iubesc?

A multumi lui Dumnezeu pentru necazuri

La fel ne putem întreba ce folos putem avea dacă suntem mulțumitori și „ascultători” față de Dumnezeu doar atunci când ne merge bine.

Aceasta este cea mai mare virtute a creștinului: să se supună în toate lui Dumnezeu și să le primească pe toate ca din mâna Lui, mai ales pe cele rele și greu de răbdat.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să luăm exemplu de la Dreptul Iov, care n-a cârtit deloc atunci când i-au fost luate toate avuțiile sale și ce avea mai de preț: copii.

„Să-I mulțumești lui Dumnezeu atunci când totul merge bine nu este un lucru de mirare. Dar să-I mulțumești pentru încercările cele mai mari este minunat și vrednic de laudă”.

Deși a trăit cu atâtea secole înaintea noastră, Dreptul și mult-pătimitorul Iov este și astăzi o pildă de smerenie și credință pentru cei care trec prin necazuri.

Modul în care a reacționat atunci când a pierdut tot ce avea vădește înțelepciune, credință desăvârșită în Dumnezeu și supunerea față de voia Lui: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”

Dreptul Iov nu impresionează doar prin milostenia și dreptatea sa, ci mai ales prin smerenia sa. Atunci când a fost lipsit de averea sa, el „nu s-a pierdut cu firea”. Iar „când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu”.

„Înainte, îmbrăcându-i pe săraci, era milostiv; după aceea, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru nenorocirea sa, s-a făcut purtător al înțelepciunii cerești”.

În Sfânta Scriptură se spune că diavolul a cerut voie lui Dumnezeu să-l ispitească pe Iov. Iar Dumnezeu i-a îngăduit, poruncindu-i să nu se atingă de viața lui.

Iată, vedem că pierderile și necazurile vin în viața noastră ca să ne încerce credincioșia, răbdarea, dragostea față de Dumnezeu și smerenia. De aceea nu trebuie să cârtim niciodată și să ne întristăm, sau să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Iov nici măcar nu a îndrăznit să se întrebe în sine:

„De ce am pățit toate acestea? De ce s-au pierdut turmele mele din care hrăneam mii de oameni? Și dacă eu nu eram vrednic să mă bucur de o asemenea avere, de ce nu S-a milostivit Dumnezeu măcar de săraci? Nici un asemenea gând nu i-a trecut prin cap. Dimpotrivă, cunoscând că Dumnezeu pe toate le rânduiește spre folosul nostru, I-a mulțumit”.

Dacă și cei care și-au agonisit averile lor prin furturi și nedreptăți se întristează de pierderea lor, cu atât mai mult vrednic de laudă este dreptul Iov, care pierzând tot ce a agonisit prin trudă și muncă cinstită, nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu și nu s-a arătat nemulțumitor.

Sursă: Altarul Credinței, Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 266-267: http://altarulcredintei.md/sa-i-multumesti-lui-dumnezeu-si-pentru-cele-mai-mari-incercari/

Citeşte mai multe despre:

Loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.