Omul smerit este puternic si liniștit, iar cel mândru este slab și tulburat

A fi smerit nu înseamnă a fi credul, naiv, prost sau fraier, așa cum cred unii. Din punct de vedere duhovnicesc, smerenia este cea mai înaltă virtute, pe care puțini o dobândesc.

Sfântul Siluan Athonitul considera smerenia cea mai înaltă „știință” pe care oamenii trebuie să o învețe. Dacă lumea ar cunoaște cât de mare este puterea smereniei, ar abandona alte științe și s-ar strădui să o învețe pe aceasta.

Smerenia si mandria

De ce este smerenia cea mai mare știință? Deoarece ea conturează în noi chipul lui Dumnezeu. Mântuitorul Însuși S-a descris pe Sine ca fiind blând și smerit cu inima.

Omul smerit este acela care nu caută întâietăți, nu se tulbură când cineva îi vorbește urât, nu se mânie când este mustrat, nu se întristează când dă de necaz, nu își pierde pacea când în jurul lui sunt războaie și catastrofe.

De ce? Pentru că el s-a supus cu totul voii lui Dumnezeu. Cel smerit este puternic pentru că trece prin toate încercările fără se tulbure sufletește câtuși de puțin.

Când cineva îl jignește, el nu răspunde împotrivă, nici nu se repede la ceartă. Dacă nu se apără nu înseamnă că este vinovat sau prost, ci atitudinea arată blândețe, nerăutate și smerenie.

Arhiepiscopul Averchie Taușev spune foarte frumos că cel smerit are o putere mai mare decât cel mândru, care are impresia că pe toate le poate realiza numai prin forțele sale proprii. Mai mult reușește cel smerit, pentru Dumnezeu îi dă har, pe când celui mândru îi stă împotrivă.

„Omul smerit nu este slab, ci mai degrabă este puternic, pentru că puterea lui Dumnezeu lucrează și acționează prin el, în timp ce omul mândru este slab întrucât respinge harul atotputernic al lui Dumnezeu, și nu rămâne decât cu propriile puteri umane, care, desigur, sunt cu mult mai slabe și mai puțin importante în comparație cu harul lui Dumnezeu”.

Mândria îl face pe om să cadă, asemenea lui Lucifer, pentru că cel care se înalță pe sine, zice Mântuitorul, se va smeri, iar cel care se smerește pe sine, va fi înălțat (de Dumnezeu).

Într-o clipă omul poate rămâne fără capacitatea de a se mișca, de a lucra, de a se îngriji și atunci va fi nevoit să își pună nădejdea în Dumnezeu și de la El să ceară ajutor.

„[…] mândria, mai devreme sau mai târziu, aduce necinste, iar omul mândru cade, pierind cu tot cu încrederea în sine, cu toate planurile și calculele sale”.

Omul nu are viață prin el însuși, ci viața i-a fost dată de Dumnezeu. De aceea el trebuie să-și cunoască locul său și statutul lui de făptură creată, ca să se păzească de trufie. Trufia înseamnă să te lauzi cu ceea ce nu este al tău.

Chiar dacă totul în jurul nostru ne îndeamnă la mândrie, egoism, iubire de sine, slavă deșartă, întâietăți, competiții și trufie, să nu plecăm la acestea. Să ne silim a urma exemplul Mântuitorului, Care S-a deșertat pe Sine de slava cerească pentru a lua chip de rob, a veni în lume și a ne arăta cum trebuie să viețuim.

Ce poate fi mai smerit decât ca Dumnezeu se coboare din cer, să ia chipul făpturilor Sale, să se restrângă pentru a încăpea în pântecele unei fecioare, să se nască în peșteră săracă, să fie prigonit, să Se facă asemenea oamenilor, să viețuiască printre noi, să sufere pentru noi, să ia asupra Sa păcatele noastre și să își dea viața pentru noi?

„[…] pentru a repara căderea în păcat a strămoșilor noștri, care a otrăvit întreaga omenire cu otrava mândriei și a neascultării, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învățat și ne-a demonstrat prin exemplul propriei vieți smerenia și ascultarea de voia lui Dumnezeu”.

Nu trebuie să avem alt model de viețuire pe pământ, decât cel al Fiului lui Dumnezeu.

Sursă: Altarul Credinței, Arhiepiscopul Averchie Taușev, Nevoința pentru virtute. Asceza într-o societate modernă secularizată, Editura Doxologia, traducere de Lucian Filip, Iași, 2016, p. 34: http://altarulcredintei.md/omul-smerit-ia-putere-din-puterea-lui-dumnezeu/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.