Răbdarea și calmul ne pot ușura foarte mult viața

Cei mai mulți oameni se chinuie pe pământ nu atât din pricina evenimentelor negative prin care trec, ci din cauza propriei lor stări sufletești.

Nu necazurile sunt cele care ne îngenunchează, ci modul în care le experimentăm, modul în care le abordăm și modul în care ne raportăm la ele.

Rabdarea si calmul ne pot usura viata

Ce rău îi poate pricinui unui creștin o întâmplare neplăcută dacă el are pace în suflet și răbdare? Cu ce îl poate supără cineva dacă el are o cugetare smerită? Cu ce îl poate afecta sărăcia dacă el năzuiește la dobândirea vieții celei veșnice și nu a acestei vieți trecătoare? Ce îl poate înfricoșa pe cel care are credință în Dumnezeu și de la El așteaptă izbăvirea?

Vedem așadar că este mult mai ușor să depășim greutățile vieții prin credință și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Însă la starea de smerenie nu se ajunge atât de repede pe cât ne-am dori, deoarece mândria și iubirea de sine sunt adânc înrădăcinate în noi și cu greu se vindecă.

„Nimeni nu dobândește experiența vieții îndată. Vor trebui să treacă mulți ani până se va smeri voința noastră nesupusă, până ni se va înmuia împietrirea inimii, și până iritarea ni se va preface în blândețe […]”.

Omul crește spiritual încetul cu încetul atunci când are voința de a se elibera de pretențiile propriului sine și de egoism. Este nevoie de multă răbdare pentru a dobândi smerenia, după cum zice Mântuitorul, că prin răbdare ne vom câștiga sufletele, adică mântuirea.

„O așteptare răbdătoare și calmă, care ne poate ușura viața, devine obligatorie, fiindcă numai așa Dumnezeu poate să ne facă să dăm roade”.

În tot ceea ce facem, să punem iubire și blândețe, ca faptele noastre să rodească spre viața veșnică. Stresul și anxietatea sunt de fapt duhuri rele care pun stăpânire pe noi. Ele se nasc fie din cauza unor dorințe sau năzuințe puternice, fie din cauza grijilor și a gândurilor cu privire la viitor, fie din cauza decepțiilor pe care nu le primim cu smerenie.

„Să nu ne agităm, să nu ne văicărim dacă nu reușim să schimbăm ceva. Pe toate să le facem cu duhul blândeții, privind cu detașare eventualele insuccese de pe parcurs, cu convingerea că orice eșec își are partea lui pozitivă”.

Necazurile au capacitatea de a ne înțelepți și a ne face să sporim duhovnicește prin dobândirea virtuților: îndelunga răbdare, bunătatea, smerenia, dragostea, îngăduința, iertarea.

„Încercările și insuccesele să ne fie spre folos și să ne aducă pace în suflet. A aduce roade întru răbdare înseamnă a încredința în mâinile lui Dumnezeu consecințele acțiunilor și demersurilor noastre”.

Omul și-ar simplifica enorm viața dacă s-ar lăsa pe sine în grija lui Dumnezeu și nu s-ar mai stresa atât de mult cu privire la lucrurile pe care nu le poate controla.

„Semănătorul aruncă sămânța, pământul o primește, și omul speră să obțină o recoltă mulțumitoare. Seamănă cu speranță, dar știe că succesul este la mâna lui Dumnezeu”.

Nu am avea nimic, nu am izbuti nimic fără voia și intervenția lui Dumnezeu. Atunci când necazurile sunt mari și greu de răbdat, tot ceea ce trebuie să facem este să așteptăm cu smerenie și nădejde.

„Monica, mama Fericitului Augustin, a așteptat vreme de patruzeci de ani roadele rugăciunilor sale, până când fiul său a trecut de la păgânism la creștinism, întorcându-se spre Dumnezeu”.

Dumnezeu ne ridică din greu și necaz atunci când consideră de cuviință, iar pentru acest lucru nu trebuie să Îi cerem socoteală sau să ne purtăm cu răzvrătire. Să avem încredințarea că nimeni nu ne iubește mai mult și nu caută mai mult să ne mântuiască decât Dumnezeu.

Sursă: Altarul Credinței, Blândețe și răbdare: http://altarulcredintei.md/cu-blandete-rabdare/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.