Când nu poți discuta cu cineva, roagă-te pentru el și vei vedea rezultatele

Rugăciunea este cel mai puternic mijloc de comunicare a omului cu Dumnezeu, dar și cu semenii. Oricât de greu de crezut ni s-ar părea, când ne rugăm pentru cineva, ei simt aceasta sau se folosesc de aceasta.

Nici o rugăciune pentru aproapele nu este trecută cu vederea, pentru că ea înseamnă o mică jertfire a sinelui nostru, a timpul nostru, și de aceea este bine plăcută și primită de Dumnezeu.

Rugaciunea

Sfinții Părinți spun că atunci când avem probleme cu cineva și dialogul nu funcționează, trebuie să apelăm la rugăciune. În astfel de situații trebuie să îi cerem lui Dumnezeu să așeze la inima celui care nu voiește concilierea un gând bun față de noi.

Îi spui ceva copilului, soțului sau altei persoane și nu te ascultă? Spune-i lui Dumnezeu, și El îi va da aceluia gând bun.

Rugăciunea poate face minuni în relațiile dintre oameni. Nu te înțelegi cu cineva? Ai o antipatie față de o persoană? Te simți deranjat de atitudinea cuiva și apelezi deseori la cuvinte de ocară sau la ceartă?

Încearcă să te rogi și vei vedea schimbarea întâi în inima ta. Cel care se roagă pentru cineva care îl supără împlinește porunca Mântuitorului, aceea de a ne ruga pentru cei care ne prigonesc și ne fac necazuri.

Rugăciunea îl vindecă pe cel ce se roagă pe propria lui răutate, iar pe celălalt, care beneficiază de rugăciunea noastră, îl îmblânzește.

Părintele Gheorghe Calciu, vorbind despre puterea rugăciunii minții sau a inimii că numele lui Iisus „izgonește demonii și aduce îngerii înapoi, iar în inimă și în minte aduce blândețea purtării față de ceilalți”.

Iar Sfântul Paisie Aghioritul spunea că mai mult îi putem câștiga pe semeni prin rugăciune decât prin discuții. Cuvintele nu ajung întotdeauna la inima celuilalt, însă rugăciunea lucrează tainic prin puterea lui Dumnezeu și este în stare să preschimbe chiar și cele mai răzvrătite sau împietrite inimi.

„Pe cel egoist și încăpățânat nu trebuie să insistăm să-l smerim prin cuvinte, ci prin rugăciune și smerenie, căci dacă vom insista, acela se va înspuma iar noi ne vom obosi, vom transpira și ne vom mâhni”.

Niciodată nu vom reuși să îmblânzim pe cineva prin cuvinte de ocară sau de mustrare. Trebuie ca sufletul nostru să se afle întâi în stare de pace și dragoste ca celălalt să poată fi atins și mișcat, altfel efectul este opus.

„Cei care au o stare de mânie și de tulburare și forțează situațiile, ca să aducă, chipurile, bunătate și liniște sufletească în lume, se aseamănă cu vântul puternic care lovește și amenință mare cu valuri înspumate, pe care le ridică, chipurile, spre a o liniști, dar făcând astfel, afundă corăbiile atât în larg, cât și în port”.

Nu se cuvine să îndreptăm pe alții atâta timp cât noi înșine suntem neîndreptați.

„Să nu dorim să liniști, chipurile, pe alții, dacă noi înșine nu avem liniște lăuntrică, a sufletului”.

Surse:

1. Altarul Credinței, Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, p. 154: http://altarulcredintei.md/sa-inlocuim-cu-rugaciune-mustrarea-pentru-cel-care-ne-supara/
2. Altarul Credinței, Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, p. 25-26: http://altarulcredintei.md/doamne-nu-ma-lasa/

Loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.