Suntem FERICIȚI atunci când îi IUBIM în taină pe toți oamenii – Sfântul Porfirie

Un singur lucru este „caracteristic” oamenilor sfinți: dragostea lor sinceră și profundă pentru semeni. Sfinții poartă în ei pe Duhul Sfânt, și de aceea iubirea lor de oameni este curată și desăvârșită, lipsită de orice urmă de egoism.

Mântuitorul Însuși a spus că după iubire îi vom cunoaște pe cei care sunt următori ai Săi și împlinitori ai poruncilor Lui:

Suntem fericiti cand ii iubim in taina pe toti

„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 35).

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul spune că omul este cu adevărat fericit doar atunci când are iubire față de toți oamenii. El spune că suntem fericiți atunci când îi iubim „în taină” pe semenii noștri.

Acest „în taină” arată că dragostea nu este fățarnică, ci profundă și dezinteresată. A-i iubi pe oameni în taină înseamnă a nu aștepta nimic de la ei, a nu le cere nimic în schimbul iubirii noastre.

A iubi în taină pe cineva înseamnă a-l însoți mereu cu gândurile noastre frumoase, bune și pline de lumină. Înseamnă a ne ruga pentru el, pentru cele care îi sunt de folos spre mântuire.

Dragostea nu face diferențe între oameni. Ea îi iubește pe toți la fel și nu judecă pe nimeni. Cel care a ajuns să îi iubească pe toți va simți în sufletul lui că toți îl iubesc pe el. Aceasta este taina iubirii. Cu cât iubim mai mult pe oameni, după porunca lui Dumnezeu, cu atât mai mult se lărgește inima noastră și se umple de dragoste astfel încât i se pare că toți sunt buni, frumoși și speciali.

„Unul este lucrul spre care tindem în viața noastră: iubirea, adorarea lui Hristos și iubirea către semenii noștri. Să fim toți una, având drept cap pe Hristos. Numai așa vom dobândi harul, cerul, viața veșnică”.

Se amăgește cel care spune că Îl iubește pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăște sau îl desconsideră.

„Iubirea către fratele cultivă iubirea către Dumnezeu […]. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dacă nu trece prin oameni. Căci „cel ce nu-l iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? (I Ioan 4, 20).

Știm că avem iubire în suflet dacă avem această disponibilitate de a ne pune la dispoziția celuilalt, de a-l ajuta fără să nădăjduim nimic în schimb. Pentru că iubirea pe care ne-a arătat-o Mântuitorul Hristos și pe care o cere de la noi este o iubire jertfelnică, nu egoistă.

„Să iubim, să ne jertfim pentru toți dezinteresat, fără să căutăm răsplată […]. O iubire care cere răsplată este interesată. Nu este curată, adevărată, sinceră”.

Știm că iubim atunci când simțim pe celălalt ca pe un mădular al nostru, ca parte din noi. Acest lucru ne dă capacitatea de a empatiza cu el, de a-l compătimi, de a-l înțelege, de a-l accepta.

Dragostea aceasta desăvârșită de aproapele este, precum zice Sfântul Porfirie, smerenie.

Sursă: Altarul Credinței, Ne vorbește Părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Editura Egumenița, 2003, pp. 301-302: http://altarulcredintei.md/sa-i-iubiti-si-sa-i-compatimiti-pe-toti/

Citeşte mai multe despre:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.