Nu-l ocoliți pe cel care vă supără, căci așa nu vă veți vindeca sufletește niciodată

Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet spune că evitarea celor care ne jignesc sau ne fac rău în orice fel nu este cea mai bună metodă de gestionare a problemei.

Vindecarea vine tocmai din direcția opusă: îmbrățișarea celui care ne supără.

Vindecarea de manie si intristare

Mulți gândesc lumește și rațional și spun: „Cum să îl iubesc pe cel ce mă jignește?” „De ce să mă port frumos cu cei care îmi fac necazuri?

Răspunsul nu poate fi însă unul logic. Mântuitorul ne poruncește să îi iubim pe vrăjmași. Să le facem bine celor care ne fac rău, să ne rugăm pentru cei ce ne blestemă. De ce? Ca să fim fiii Tatălui Ceresc.

Cei care răspund cu rău la rău și cu ură la ură nu Îl au ca tată pe Dumnezeu. Ei caută să facă voia lor pentru că sunt iubitori de sine.

Motivul pentru care omul se întristează nu este aproapele său, care l-a supărat, ci problema este la el însuși.

„Sfinții Părinți arată că pricina întristării omului nu stă în cei împotriva cărora ne-am mâniat, nici în cei care ne-au jignit și cărora le purtăm ranchiună, ci în noi înșine”.

Propria noastră mânie, căreia îi permitem să se declanșeze în noi și să ne acapareze este cauza întristării.

„Mânia este o a doua cauză a tristeții, care fie că este o urmare directă a ei, fie că se manifestă ca ranchiună, în urma unei jigniri”.

Supărarea pe care o ține cineva în el este ca un venin care îl otrăvește în cele din urmă pe el însuși.

Pentru a scăpa de supărare, nu este suficient să ne îndepărtăm de cel care ne-a jignit sau ne-a rănit. Nu fuga este soluția, ci iubirea.

„De aceea, a înceta orice relație cu persoanele în cauză nu poate fi o metodă potrivită de vindecare. Astfel, Sfântul Ioan Casian scrie:

„Dumnezeu, Făcătorul a toate, cunoscând mai presus de toți calea de însănătoșire a creaturii sale, și că nu în alții, ci în noi înșine se află rădăcinile și cauzele greșelilor, a poruncit să nu părăsim obștea fraților și să nu-i ocolim pe cei ce socotim că i-am jignit noi, sau de care noi am fost jigniți”.

Conflictele nu se rezolvă așadar prin evitare, ignorare sau răzbunare, ci prin vindecarea propriul sine, rănit de orgoliu, mândrie și egoism.

„Dimpotrivă, continuând să-l vezi și să-i vorbești celui care te-a întristat, ajungi să te vindeci mai repede, pentru că astfel te lupți direct cu greutățile care sunt pricina tristeții și le învingi mai iute și mai ușor”.

Cu cât stă cineva mai departe de cel care l-a supărat, cu atât mai mult riscă să se afunde în întristare și să adune în sufletul lui mânie și gânduri rele. Cu cât însă se deschide spre cel ce l-a mâhnit, cu atât se luptă cu propriul sine și învingându-și orgoliul dobândește smerita cugetare.

„[…] în singurătate există primejdia ca motivele tristeții să rămână mai mult sau mai puțin necunoscute, ele continuând să acționeze și să-l țină pe om în întristare”.

Sursă: Altarul Credinței, Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sofia, p. 502: http://altarulcredintei.md/nu-l-ocoli-pe-cel-care-care-te-a-suparat/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.