Dumnezeu poate să ne lecuiască de orice boală. De ce dar nu o face?

Articol scris de Ana-Maria Postolache

Scopul mântuitor al durerilor și suferințelor din viața noastră nu poate fi contestat de nimeni. Necazurile au un rol pedagogic, sau chiar taumaturgic asupra sufletului, iar aceasta o pot mărturisi cei care în urma unor întâmplări dificile, s-au întors cu fața spre Dumnezeu și au aflat odihnă.

Dumnezeu este viu, nu închipuit, imaginar, surd sau mut. El lucrează continuu în viața noastră, prilejuindu-ne împrejurările cele mai favorabile mântuirii.

Dumnezeu poate sa ne vindece de orice boala – de ce nu o face

El nu urmărește bunăstarea noastră aici pe pământ, deși se îngrijește să ne ofere și cele trebuincioase. Dumnezeu vrea ca noi să câștigăm viața cea veșnică, din Împărăția Sa.

Pentru aceasta îngăduie, în anumite momente prielnice, să fim ispitiți sau încercați cu boli, lipsuri sau necazuri. Mulți dintre cei care se îmbolnăvesc rămân așa toată viața. Nu-și mai revin. Alții însă, se fac sănătoși deplin.

De ce dar, Dumnezeu pe unii îi vindecă iar pe alții îi lasă să bolească? În atotputernicia Sa, El poate să omoare și să învieze, să bage și să scoată din iad.

„Harul lui Dumnezeu într-adevăr, lucrează. Pe toți, chiar și pe cei mai bolnavi, Dumnezeu poate să-i lecuiască de orice boală, într-o singură clipită. Pe cei șchiopi poate să-i îndrepte. Celor orbi poate să le redea vederea. Pe cei nebuni, să-i facă normali, fără doar și poate”.

Întrebarea care se naște, în mintea omului marcată de logica omenească, este de ce Dumnezeu nu vrea să facă aceasta.

„Iată, ești șchiop și vei șchiopăta toată viața. Pentru ce? Pentru că Domnul te smerește astfel; această cruce ți-a fost așezată de către El. Dar poate că și singur ți-ai ales această cruce cândva. Este pe deplin posibil”.

Noi nu suntem „ai noștri”, nici nu avem viață „prin noi înșine”. Suntem lucrul mâinilor lui Dumnezeu și viața noastră este suflare din suflarea Sa de viață. Trăim atât și așa cum rânduiește El, Părintele ceresc și Ziditorul nostru.

Din fericire, Dumnezeu iubește nespus creația Sa și voiește să o desăvârșească. Pentru aceasta apelează uneori la metode mai drastice.

„Trebuie să ne smerim. Iată pentru ce ție nu ți-a fost dat să vezi cu amândoi ochii, ci doar cu unul singur. Poate ești surd… dar toți suntem într-un fel: surzi, sașii, orbi, schilozi, și fiecare dintre noi trebuie să-și poarte crucea lui”.

Să nu punem la îndoială dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cârtind împotriva necazurilor prin care trecem.

„Eu am tensiunea arterială ridicată; trebuie să iau pastile. Domnul poate să mă tămăduiască, să am o tensiune normală. Însă El socotește că trebuie să iau pastile și să nu primesc vindecare în chip minunat. Nu sunt vrednic pentru o asemenea minune.

Medicii și doctoriile au fost lăsate tot de Dumnezeu, și nu trebuie desconsiderate. Să cerem de la Domnul putere să ducem boala și răbdare întru smerirea sufletului.

„Este de neapărată trebuință să ne smerim și să ne recunoaștem în fiecare zi neputința și limitele, să purtăm acest jug și să fim răbdători în suferința noastră”.

Sursă: Altarul Credinței, Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul și ucenicul, Editura Sophia, București, 2009, p. 99-101: http://altarulcredintei.md/de-ce-dumnezeu-nu-vindeca-toate-bolile/

Cautari:
    DUMNEZEU vindeca orice boala |

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.