Învață-te să spui „totul va fi bine”, chiar dacă acum nu e bine

Articol scris de Ana-Maria Postolache

În viața duhovnicească și în „limbaj” creștin, optimismul poartă numele de nădejde. Este mai mult decât optimism, deoarece nădejde înseamnă să-ți pui încrederea nu în tine, nici în oameni, ci în Dumnezeu.

Nădejdea trebuie să fie o constantă a vieții noastre, deoarece permanent suntem încercați cu tot felul de ispite și întâmplări provocatoare. În astfel de situații, este esențial să avem o gândire pozitivă, luminoasă, plină de încredere în pronia și ajutorul lui Dumnezeu.

Nădejdea în Dumnezeu

Nădejdea esențială pentru contracararea stărilor negative și pentru gestionarea celor mai delicate sau dificile situații. Arhimandritul Andrei Konanos ne învață să abordăm cu seninătate problemele din viața noastră și să spune:

„Totul va fi bine”. „Dar acum nu e nici pe departe bine” – îți va șopti vocea interioară. „Totul va fi bine”. „Și ceea ce este rău acum?” „Da, totul va fi bine”.

Oricât de puerilă pare această atitudine în fața greutăților, ea ne poate ajuta să trecem mai ușor pentru gândurile de îngrijorare excesivă care ne fac să ne pierdem nădejdea, răbdarea, cumpătarea. Totul va fi bine. De ce? Pentru că Dumnezeu poartă de grijă.

„Ai răbdare, și vei vedea. Vei vedea cum se schimbă lucrurile. Este nevoie de răbdare. Pentru ca ceea ce era amar, să aducă roade dulci”.

Nu suntem singuri pe calea vieții. Mântuitorul ne-a făgăduit că va fi cu noi până la sfârșitul veacului. El nu ne promite că vom duce o viață lipsită de încercări, dimpotrivă. Ne avertizează că în lume, necazuri vom avea. Dar în același timp ne încurajează, zicându-ne: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”.

„Hristos, de asemenea, a trăit într-o lume tragică, într-o epocă la fel de dificilă. Dar El a fost necontenit în contact cu Tatăl Lui cel Ceresc, cu pacea inimii Lui dumnezeiești, cu bucuria Sfântului Duh care-L inunda. Și așa le suporta pe toate, pe toți îi iubea, peste tot iradia lumină, nici de moarte nu se temea, nici trădările nu-L distrugeau”. 

Pentru a ajunge și noi într-o astfel de stare, trebuie să fim dispuși să ne schimbăm modul de a privi lucrurile, de a gândi, de a iubi. Trebuie să renunțăm la egoism, la iubirea de sine, la îndreptățirea de sine.

Creștinul le primește pe toate ca din mâna lui Dumnezeu și este încredințat că toate necazurile au un scop mântuitor. De aceea el nu lasă gândurile negre să îl tulbure. Prin rugăciune, răbdare și smerenie le depășește pe toate și trage folos din orice experiență negativă.

Ori de câte ori apare o încercare, să nu îngăduim gândurilor rele să pună stăpânire pe noi. Să nu cârtim, să nu ne supărăm, să nu devenim anxioși, mânioși, răzvrătiți.

Pentru că toate stările noastre negative se transmit celorlalți. Ființa noastră trebuie să radieze lumină, pace și dragoste, ca unii care Îl slujim pe Dumnezeu, pe Dumnezeul iubirii și al mântuirii. 

Surse:

  1. Altarul Credinței, Arhimandritul Andrei (Konanos), traducere după pravoslavie.ru: http://altarulcredintei.md/totul-fi-cu-bine/
  2. Andreas Konanos, Grădina din adânc. Treceri nevazute 3, Editura Egumenița: https://www.libris.ro/gradina-din-adanc-treceri-nevazute-3-andreas-EGU978-606-550-288-8–p1194992.html

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.