GÂNDUL de la ÎNGER este subtil, delicat, iar cel de la DIAVOL este OBSEDANT

Autor: Ana-Maria Postolache

Mintea noastră este permanent străbătută de gânduri. Unele se manifestă sub forma unor preocupări, alte sub forma unor dorințe, alte vin sub formă de imaginație.

Unele gânduri sunt trecătoare, altele zăbovesc mai mult. Unele sunt aducătoare de pace și lumină, altele provoacă tulburare.

Gândurile de la înger

Nu orice gând care ne trece prin minte trebuie luat în seamă. Sfinții Părinți ne sfătuiesc să nu primim gândurile cele rele, ispititoare. Ce înseamnă să nu primim un gând? Înseamnă să nu stăm de vorbă cu el, să nu îi îngăduim să intre în inimă și să ne îndemne la înfăptuire.

Toate gândurile rele, necuviincioase, de judecare a aproapelui, de săvârșire a răului, trebuie alungate. Cea mai bună armă de izgonire a gândurilor rele este rugăciunea.

Cum recunoaștem un gând care este de la înger și cum putem ști când un gând vine de la diavol? Maica Siluana face o deosebire esențială între cele două tipuri de gânduri și spune că gândul care vine de la înger este delicat, în timp ce gândul insuflat de diavolul este obsedant.

„Dacă suntem atenți, tot timpul avem așa o adiere fină, care ne spune ce-i bine: „Nu zice asta”, „Nu fă asta”, „Nu pleca acum”, dar e delicată și fără presiune: acestea sunt șoaptele îngerului. Și dacă noi am fi atenți la lăuntrul nostru, am sesiza aceste șoapte ale îngerului, care nu sunt cuvinte, ci înțelesuri”.

Gândurile pe care ni le sugerează îngerul nu sunt insistente, ci subtile, tainice. Ele luminează mintea cu înțelesuri noi, bune, sfinte, și produc o stare de pace și liniște.

Gândurile pe care ni le seamănă diavolul sunt stăruitoare, agasante și pot fi recunoscute prin faptul că provoacă multă tulburare, frământare, dezorientare, nesiguranță, confuzie.

„Îl cunoaștem pe îngerul rău prin faptul că nu putem să scăpăm de gând. Și îl cunoaștem pe cel bun că de abia auzim această șoaptă”.

Știind cum să deosebim între gândurile bune și cele rele, se cuvine să ne deschidem doar spre glasul îngerului, închizând ușa spre ispitirile vrăjmașului.

„Putem să profităm de ajutorul îngerului, primindu-l, deschizându-ne acestui ajutor”.

Trebuie doar să fim treji la minte și atenți la gândurile care dac târcoale minții noastre. Glasul conștiinței, care ne spune ce e bine și ce e rău, este vocea îngerului păzitor. Ea lucrează în noi ca o intuiție care ne indică la momentul potrivit ceea ce trebuie să facem.

Îngerul nu ne vorbește prin cuvinte clare, ci prin înțelesuri tainice, pe care trebuie să știm să le simțim, să le descifrăm.

„El are o prezență iubitoare, care mă invită să nu fac un lucru. Pentru că, făcând un lucru, vine după el alt lucru. Când îmi vine un gând de judecată, el îmi dă putere să nu primesc eu gândul […]”

Îngerul poate „cu energia lui să acționeze în energia mea și eu să fac lucrul acela. El îmi dă mie un plus de energie cu care mă ajută. Când suntem pe aceeași lungime de undă cerebrală, ghicim gândul celuilalt, unii chiar văd, dacă suntem pe aceeași lungime duhovnicească”.

Când suntem într-o stare bună, când avem dragoste unii față de alții, suntem pe aceeași frecvență și vibrăm la fel.

„Soluția este să iubim, și numai iubind, cunoaștem. Soluția este să ne rugăm, pentru că rugându-ne, ne curățim mintea și intrăm în relație cu îngerul și ne mărim puterile cu oferta lui, cu puterile lui, cu energiile lui”.

Sursă: Altarul Credinței, Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 85-87: http://altarulcredintei.md/soapta-delicata-a-ingerului-pazitor/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.