Adevărata DRAGOSTE este aceea care nu face deosebire între oameni

Articol scris de Ana-Maria Postolache

Dragostea pe care o practică oamenii astăzi este foarte departe de dragostea cea adevărată, pe care ne-a arătat-o și ne-a dat-o spre poruncă Mântuitorul în urmă cu câteva mii de ani.

Înainte de a spune că iubești, trebuie să cercetezi paginile Sfintei Scripturi pentru a verifica dacă dragostea pe care zici că o ai este autentică.

Dragostea nu face deosebire intre oameni

În primul rând, trebuie să verificăm dacă avem dragoste față de Dumnezeu, care este întâia și cea mai mare dintre porunci. Mântuitorul spune că cel care Îl iubește este cel care păzește poruncile Lui. Oare păzim noi cu sârguință poruncile lui Dumnezeu?

A doua poruncă, la fel de importantă ca și prima, este să ne iubim aproapele în aceeași măsură în care ne iubim pe noi înșine. Câți dintre noi îi putem privi pe semenii noștri ca fiind mădulare din propriul nostru trup și frați cu noi?

A iubi pe aproapele ca pe mine însumi înseamnă să îi ofer lui tot ce are nevoie, să îi fac lui tot ce aș vrea ca alții să îmi facă mie. Înseamnă să nu gândesc egoist, să nu fiu stăpânit de iubire de sine, ci să fiu atent la ceilalți. Sfântul Apostol Pavel spune că dragostea adevărată nu caută ale sale.

Sfântul Mucenic Maxim spune că dragostea deplină este aceea care nu face deosebire între oameni. Ea nu spune: „Pe acela îl știu, iar pe celălalt nu-l știu”. Sau: „Acesta mă laudă, iar acela mă blestemă”.

„[…] pe toți oamenii întocmai să-i iubești, pe prieteni, adică, și pe vrăjmași, pe cei buni și pe cei răi, ca să fii desăvârșit înaintea lui Dumnezeu”.

Dragostea adevărată iubește până la capăt, nu se mânie împotriva celor care îi fac rău.

„Și de la vrăjmași să rabzi răutățile cele aduse asupra ta și nicidecum să nu gândești că de la ei îți este făcut răul, ci de la diavolul, pentru păcatele noastre”.

Dragostea nu urăște omul, ci păcatul. Nu răspunde cu rău, ci întoarce obrazul. nu blestemă, ci se roagă pentru răufăcători. Nu-i consideră vrăjmași pe oameni, ci pe diavolii care îi îndeamnă pe oameni să facă rău.

„Drept aceea și Domnul nostru Iisus Hristos, arătându-Și dragostea Sa față de noi, a pătimit pentru toți oamenii și tuturor la fel le-a dăruit nădejdea Învierii, întru care vrednice se face fiecare, ori de cinste, ori de osândă”.

Creștinii adevărați, următori ai lui Hristos făcându-se, îi iubesc pe toți fără osebire și fără să aștepte nimic în schimb.

„Că robii lui Hristos îi iubesc pe toți curat, măcar că ei nu sunt iubiți de toți. Iar prietenii lumii acesteia, nu iubesc din inimă pe nimeni. Iar oamenii duhovnicești păzesc până la sfârșit dragostea cea de Dumnezeu alcătuită”.

Deci, să vă sârguiți a iubi pe tot omul din sufletele voastre, că aceasta este porunca Domnului. Iar dacă nu puteți să o păziți, măcar pe nimeni să nu urâți, ca să primiți harul de la Hristos Dumnezeu, Căruia este slava în vecii vecilor. Amin!”

Sursă: Sfântul Mucenic Maxim în Proloagele, Vol. I, Editura Bunavestire, Bacău, p. 188: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/zici-ca-iubesti-mai-gandeste-te

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.