Chiar dacă nu ar fi păcătuit Adam, Hristos tot S-ar fi făcut om, ca să ajungă în maximă apropiere de om

Dumnezeu a dat omului un potențial uriaș de a face orice, cu ajutorul Lui. Trebuie doar să ceară acest ajutor de la El. Dumnezeu este atât de generos, încât ne oferă totul.

L-a dat pe Însuși Fiul Său ca să moară pentru noi și ne dă ca hrană Trupul și Sângele Lui. Ne acoperă cu dragostea Lui, ne dă toate cele de trebuință trupului, ne dă iertarea Lui permanent, ne dă harul Lui, ne dă posibilitatea să ne facem fii și moștenitori ai Împărăției cerurilor.

Dragostea lui Dumnezeu fata de om

Trebuie doar să cerem, să ne rugăm. „Cereți și vi se va da”, ne spune Mântuitorul. „Căutați și veți afla”. „Bateți și vi se va deschide“.

Dumnezeu ne dă putere să trecem peste necazuri, curaj să mergem pe calea Lui, cea strâmtă și plină de durere, biruință în ispite. Ne întinde mâna când suntem căzuți, ne caută când suntem rătăciți, pune umărul la crucea noastră când nu mai putem.

Arhimandritul Zaharia Zaharou spune că dacă Dumnezeu nu ne-ar dărui energia dragostei Sale, nu am putea suferi, nici îndura necazurile fără să le simțim greutatea.

Părintele Teofil Părăian spune că Mântuitorul s-ar fi întrupat chiar dacă Adam nu ar fi păcătuit. „[…] pentru că nu păcatul lui Adam, sau păcatele oamenilor L-au adus în lume, ci iubirea Lui față de oameni”.

Atât de mult ne iubește Dumnezeu încât dorește să fim împreună cu El în veșnicie. Mântuitorul S-a rugat Tatălui înainte de pătimirile Sale ca toți cei care vor crede în numele Lui să cei care i-au fost încredințați (sfinții apostoli) să fie una, așa cum Ei una sunt în Treime (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt).

„Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17, 24).

Sfântul Maxim spune că, chiar dacă omul n-ar fi păcătuit dintru început, Fiul tot S-ar fi făcut om, ca să ajungă în maximă apropiere de om și să-l ridice în sânul Sfintei Treimi, să-i dea posibilitatea să se apropie de Dumnezeu cât mai mult”.

De această mare și nemăsurată iubire a lui Dumnezeu față de om trebuie să ne aducem aminte mai des, ca să alungăm gândurile de întristare și de deznădejde, mai ales atunci când trecem prin greutăți.

Să fim pe deplin încredințați că Dumnezeu vrea să ne mântuiască și să ne dea viața cea veșnică. Dar pentru aceasta, trebuie să arătăm răbdare în încercări, căci fără ele nimeni nu se poate mântui.

Dacă Dumnezeu a făcut și face atâtea pentru noi, înseamnă că nu trebuie să ne descurajăm niciodată, nici să ne înfricoșăm de necazuri.

Trebuie doar să ne încredințăm voii Sale sfinte, și să avem nădejdea că tot ce rânduiește pentru noi este spre binele nostru.

Surse:

1. Doxologia, Arhim. Teofil Părăian, Pentru cealaltă vreme a vieții noastre, Editura Deisis, p. 49: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/iubirea-lui-dumnezeu-fata-de-oameni
2. Doxologia, Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ți aminte de dragostea cea dintâi, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 78-80: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/poti-indura-durerea-numai-daca-iubesti-te-rogi

loading...
Loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.