Cel care se ROAGĂ permanent pe toate le depășește și le RABDĂ cu inima bună

Motivul principal al întristării și nemulțumirilor pe care le simțim adesea în decursul zilei este faptul că nu avem mintea la Dumnezeu.

Stareța Macrina Vassopoulos, ucenica Cuviosului Iosif Isihastul din Muntele Athos, spune că fiindcă nu ne rugăm, obișnuim să căutăm mereu vina la aproapele nostru.

„Când nu avem mintea noastră la Dumnezeu, ci la „de ce”, atunci este de vină când unul, când celălalt. Dar de fapt noi suntem de vină și nimeni altul”.

Cel care s-a supus pe sine voii lui Dumnezeu nu se mai întreabă „de ce s-a întâmplat asta așa”, „de ce nu poate fi altfel” și alte de-ce-uri.

Nu mai caută vinovați, nu mai simte nemulțumire pentru necazuri, nu mai caută țapi ispășitori, ci este liniștit și netulburat. Așadar, când suntem nemulțumiți de ceva sau de cineva, problema este la noi, nu la ceilalți.

„Nu avem o stare duhovnicească bună. Aceasta este pricina. Cel care urmărește rugăciunea ca pe aur și exploatează fiecare minut, toate le depășește, toate le primește și le rabdă”.

Secretul păstrării inimii într-o stare bună și pașnică este așadar rugăciunea minții, gândul la Dumnezeu și smerita cugetare.

Dacă ne vom strădui să petrecem permanent în rugăciune, nimic nu ne va mai tulbura. Cu atât mai mult trebuie să înmulțim rugăciunea când cineva ne pricinuiește necazuri, ne întristează, ne ocărăște, ne critică sau se poartă necuviincios cu noi.

„Atunci Dumnezeu și Maica Domnului îl acoperă. Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune”.

Omul trebuie să se cunoască pe sine și patimile sale, să fie conștient de propriile sale slăbiciuni și căderi, și să nu judece pe nimeni, ci să se roage pentru el și pentru semenii lui.

„Când omul înțelege că este un nimic, nu se mânie, nu vorbește de rău, nici nu stă la discuții, ci se roagă pentru toți”.

Rugăciunea are putere să preschimbe lăuntrul nostru și viața celuilalt. Căci prin rugăciune vine harul lui Dumnezeu și ajutorul Lui.

„Când omul Îl are pe Dumnezeu în sufletul său, nu vorbește de rău, iar când vede pe cineva că suferă, suferă și el și plânge împreună cu acela, implorându-L pe Dumnezeu să-l miluiască.

Prin rugăciune vom vindeca și rana fratelui nostru și orice situație grea”.

Sursă: Doxologia, Stareța Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, pp. 88-89: https://doxologia.ro/prin-rugaciune-vom-vindeca-rana-fratelui-nostru

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.