Trei TREPTE spre vindecarea de MÂNIE

Ne mâniem atât de ușor pe oricine și pe orice situație, încât nu ni se mai pare un păcat, ci un lucru firesc. Pornirea mânioasă vădește mândrie, iubire de sine, egoism, trufie, orgoliu.

Sfântul Ioan Gură de Aur numește mânia cel mai tiran locuitor al cetății sufletului. Deși este o patimă devastatoare, ea ne este de multă trebuință pentru mântuire.

Vindecarea de manie

 

„Mânia este folositoare. Singura împrejurare în care nu avem nevoie de ea este aceea în care ne apărăm pe noi înșine. Apostolul Pavel niciodată nu s-a mâniat când a fost vorba să se apere pe sine, ci numai când a trebuit să apere niște nevinovați. Moise, la fel, s-a mâniat când l-a văzut pe fratele său lovit de egiptean […] când a fost atacat el însuși nu s-a apărat, ci a fugit”.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că bine ar fi ca în tot locul să existe oameni care să ne stârnească mânia, ca să putem exersa înfrânarea. Cei mânioși ne pot ajuta să ne antrenăm în răbdare, îngăduință, blândețe și smerenie.

„Când vedeți un om ieșit din fire, cu atât mai mult nu-i faceți împotrivire. Nebunia lui de aceasta are nevoie, ca să se producă. Cu cât mai greu vă batjocorește, cu atât mai multă blândețe arătați-i. Cu omul acesta e ca și cu cel prins de friguri, căruia trebuie să-i facem pe plac, când răul îl zgâlțâie mai tare”.

Sfântul Ioan de Gură de Aur le spunea părinților să își educe copiii să fie blânzi, domoli și lesne iertători, pentru că la maturitate vor suporta ușor orice pierdere.

Sfântul Macarie din Optina spune că mânia se dezrădăcinează greu din suflet, dar nimeni nu trebuie să se descurajeze.

„Taie mai întâi orice manifestare exterioară a mâniei și apoi înaintează spre lumea ta interioară”.

Sfântul Ioan Scărarul spune că mânia se îndepărtează prin tăcere.

„Începutul vindecării patimii mâniei este să tacă buzele în timp ce sufletul este tulburat. Mijlocul este să tacă gândurile în timp ce inima este puțin tulburată. Și sfârșitul este ca pe marea sufletului să fie liniște deplină, oricât de necurate ar fi vânturile care bat”.

Aceste sfaturi au mare eficiență dacă sunt puse în practică întocmai. Când apare prilejul de mâniere, este important să conștientizăm capcana și să intrăm înlăuntrul nostru pentru a veghea asupra gândurilor și a sufletului.

Aceste trei trepte – tăcerea buzelor, înfrânarea gândurilor și păzirea liniștii sufletului – duc spre nemâniere.

„În felul acesta, nu numai că nu mai mâniem împotriva celui care ne-a supărat, dar începem chiar să ne rugăm în mod spontan și fără vreo greutate pentru acela, după cuvântul Avvei Dorotei: „Doamne, ajută-l pe fratele meu, și pentru rugăciunile lui, ajută-mă și pe mine!”

Liniștirea minții și a sufletului în vreme de furtună conduc la rugăciune și la cugetarea smerită.

„În felul acesta ne manifestăm iubirea și smerenia adevărată. Iubirea, pentru că ne rugăm pentru fratele nostru care ne-a supărat, și smerenia, pentru că, dincolo de orice, invocăm rugăciunile sale”.

Surse:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Mânia, „Parinti, copii si cresterea lor”: https://www.ioanguradeaur.ro/203/mania/
2. Sfântul Ioan Gură de Aur, 47. Nu trebuie sa va puneti cu cei furiosi: https://www.ioanguradeaur.ro/54/47-nu-trebuie-sa-va-puneti-cu-cei-furiosi/
3. Doxologia, „Să biruieşti patima mâniei”, din Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/sa-biruiesti-patima-maniei

Citeşte mai multe despre:

Loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.