ÎNGRIJORAREA excesivă este o BOALĂ a sufletului – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Articol scris de Ana-Maria Postolache

Ca și cum ar fi vrut să ne izbăvească de efectele devastatoare ale stresului care avea să ne cuprindă pe mulți dintre cei de azi, Mântuitorul ne-a spus:

„Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6, 25)

Grija excesiva

 

Și ne îndeamnă apoi să luăm aminte de la păsări, care deși nu seamănă sămânță spre rodire, nici nu strâng în hambare, totuși găsesc de mâncare în fiecare zi, pentru că Dumnezeu le poartă de grijă.

„[…] Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 26)

Sfântul Teofan Zăvorâtul atrage atenția aici că Mântuitorul nu ne spune prin aceste cuvinte că trebuie să stăm cu mâinile în sân și să nu ne ostenim deloc pentru cele de trebuință vieții.

El ne spune doar „Nu vă îngrijiți, adică nu vă lăsați roși de grija aceea care macină omul ziua și noaptea, nedându-i tihnă nici o clipă. Acest fel de grijă este o boală a sufletului și un păcat”.

Cel care își face griji peste măsură și petrece tot timpul îngândurat și tulburat arată că și-a pus toată încrederea în el însuși și nu pe Dumnezeu.

„[…] și-a pierdut nădejdea în Pronia Dumnezeiască, vrea ca prin propriile osteneli să-și rostuiască totul, să agonisească toate cele de trebuință, păstrând acea agoniseală prin propriile mijloace”.

Cei care se îngrijesc în mod excesiv de bunurile materiale sunt robi ai acestei lumi trecătoare. Unii ca aceștia arată că s-au legat cu inima de avutul lor, și-au înlănțuit inima cu iubirea de agoniseală.

„[…] mamona a luat în inima lui locul lui Dumnezeu”, pentru că iubirea de avuție este închinare la idoli.

Domnul Iisus ne spune că „un singur lucru trebuie”, partea cea bună pe care și-a ales-o Maria (sora Martei), care nu se va lua de la dânsa. Omul a fost lăsat pe pământ ca să câștige viața cea veșnică și Împărăția lui Dumnezeu, și nu bogățiile acestei lumi.

Datoria noastră este să ne ostenim pentru cele de care avem realmente nevoie, pentru ca nu cumva să ne macine iubirea de avere sau grija cea multă și rea, care vatămă și mintea și sufletul.

În toate să ne punem nădejdea în Dumnezeu și de la El să așteptăm ajutorul.

„Așteaptă orice reușită de la Dumnezeu și soarta ta în mâinile Lui încredințeaz-o! Tot ce agonisești primește ca pe un dar din mâna Domnului […]”

Lui Dumnezeu nu-i este greu să piardă și să înavuțească pe cineva.

„[…] dacă vrea Dumnezeu, e de ajuns o clipă ca să nu mai rămână nimic din avutul celui înstărit. Totul e praf și stricăciune. Face să te macini de griji pentru așa ceva? Așadar, nu vă îngrijiți!”

Sursă: Altarul Credinței, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, 2011, pp. 52-53: http://altarulcredintei.md/de-ostenit-osteneste-te-insa-de-grija-rea-nu-te-lasa-macinat/

Citeşte mai multe despre:

Loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.