Cum ne putem SFINȚI ușor viața – Sfântul Porfirie

Articol scris de Ana-Maria Postolache

De la cine putem lua cele mai bune exemple de viețuire sfântă decât de sfinți? Deși sfințenia sună ca un cuvânt mare și pare o stare de neatins pentru cei mai mulți dintre noi, ea se poate dobândi foarte ușor.

Ni se pare greu să ajungem la măsura sfinților pentru că ne lipsește scopul principal: mântuirea. Prin viața aceasta trecătoare putem, și trebuie să câștigăm veșnicia. Acesta este scopul traiului nostru pe pământ.

Cum ne putem sfinti viata

 

Ni se pare greu să ne gândim la sfințenie pentru că ne place să trăim în confort și în desfătări. Ne simțim confortabili în propriul nostru egoism și ne doare când trebuie să renunțăm la iubirea de sine, la orgolii, la încăpățânare, la judecarea aproapelui, la mânie, la răutate.

Sfințenia se dobândește prin curățirea sufletului și a trupului de patimi și de vicii. Calea este una singură: Hristos. Și avem certitudinea că ea este calea adevărată, și cea care duce la viață, pentru că Mântuitorul ne spune: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.

Ne mai spune și ce trebuie să facem ca să aflăm odihnă în viața aceasta și în cea veșnică: să fim blânzi și smeriți cu inima și să împlinim poruncile Sale, dintre care cea mai mare este iubirea. Iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Iată ce ne spune Părintele Porfirie Kavsokalivitul, care a fost canonizat pentru viața sa plină de jertfă și dăruire:

„Este un mare meșteșug să izbândiți sfințirea sufletului vostru. Pretutindeni se poate sfinți cineva. În munca voastră, oricare ar fi ea, puteți să deveniți sfinți. Prin blândețe, răbdare și iubire”.

Cei care se silesc să împlinească și să păzească dragostea, blândețea și răbdarea sunt cu siguranță mai aproape de sfințenie.

„Să puneți în fiecare zi un început nou, o nouă dispoziție, cu înflăcărare și iubire, rugăciune și tăcere. Nu să aveți neliniști și să vă doară pieptul”.

Situațiile grele din viața noastră trebuie înfruntate cu răbdare, smerenie și credință, nu cu împotrivire, răzvrătire și frustrare, pentru că ele ne-au fost rânduite spre încercare și sporire duhovnicească, și nu spre vătămare.

Părintele Porfirie ne oferă și câteva exemple practice în acest sens:

„Se întâmplă, de pildă, să vi se rânduiască o muncă în plus față de datoriile voastre. Nu-i bine să vă mâniați și să vă împotriviți. Aceste tulburări aduc rău în om. Să le socotiți pe toate prilejuri de sfințire”.

Cu siguranță majoritatea oamenilor au un număr de activități zilnice care depășește capacitățile lor fizice și psihice. Stresul nu vine însă doar dintr-un volum prea mare de muncă, ci și din felul în care ne raportăm la ea.

Dacă le vom primi pe toate cu inima bună, vom rămâne nevătămați de stres și îngrijorare. Mai există un câștiga care vine din multa muncă: devenim mai responsabili și primim cunoștințe care ne pot fi utile mai târziu în viață.

„Dacă vi se încredințează treburi mai presus de puterile voastre, puteți să spuneți, totuși – cu noblețe, firește: „Iertați-mă, nu voi putea face această treabă”. Dar, puteți și să nu spuneți, și să vă iasă bine toată această osteneală”.

În orice loc și domeniu ne-am desfășura activitatea, mintea noastră trebuie să fie trează iar munca să fie „fără frământare, cu bucurie și veselie, cu bună dispoziție. Atunci vine dumnezeiescul har”.

Sursă: Altarul Credinței, Ne vorbește Părintele Porfirie – Viața și cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Ed. Egumenița, 2003, pp. 243-244: http://altarulcredintei.md/prin-munca-puteti-sa-deveniti-sfinti/

Citeşte mai multe despre:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.