NECAZURILE trebuie înfruntate prin GÂNDURI BUNE

La vreme de necaz, oamenii încep să se piardă cu firea. Intră în panică, se mânie, se răzvrătesc, devin agitați și nervoși, nu-și mai găsesc liniștea.

Această tulburare peste măsură vine din faptul că nu înfruntăm problemele cu credință și cu smerenie. Grijile pe care ni le facem sunt de multe ori mai mari decât necazurile reale.

Necazurile trebuie înfruntate prin gânduri bune

 

Puterea de a depăși greutățile și de a rămâne netulburați în mijlocul celor mai mari ispite se află în cugetarea smerită.

În Patericul atonit este relatată convorbirea unui părinte duhovnicesc cu o cunoștință de a sa. Aceasta se afla într-o stare grea, nu mai avea liniște în preajma locuinței sale. Suferea el și întreaga sa familie.

Își construise o casă într-un loc liniștit din oraș, însă la scurt timp, au venit alți oameni și au construit aproape de locuința lui un garaj, apoi o autostradă, apoi un club de noapte. Din această pricină nu mai puteau să doarmă noaptea, și toți luau calmante.

A venit omul să se plângă la acest părinte că nu mai are odihnă, nici el, nici cei cinci copii ai lui. Întrebându-l dacă ar fi bine să-și facă o altă casă, în alt loc, părintele l-a sfătuit să abordeze problema din perspectivă duhovnicească.

Mai precis, i-a recomandat să Îi mulțumească lui Dumnezeu că situația nu e mai gravă de atât și să spună așa:

„Mulțumesc lui Dumnezeu! Cel puțin nu sunt tancuri blindate care să meargă pe aici… vedem numai niște mașini… nu convoaie blindate. Unii oameni merg ca să aibă grijă de afacerile lor. Nu este război! Ce binecuvântare! Mulțumesc lui Dumnezeu!”

Iată, problemele trebuie înfruntate prin gânduri bune, pozitive, pline de nădejde și smerenie. Să ne gândim că alții o duc mai rău ca noi, și așa să ne întristăm pentru ei, nu pentru noi.

De cele mai multe ori suferim lăuntric pentru că ne gândim doar la noi, suntem egoiști și nu ne punem în situația celui care „ne supără”.

„Pentru că dacă nu gândim pozitiv și nu avem pace înăuntru nostru, nu trebuie să ne păcălim că dacă mergem într-un loc liniștit, vom avea pace. Chiar și acolo ispitele se vor aduna în jurul nostru ca șacalii, ca să urle noaptea”.

Nu oamenii, nu lucrurile din jur, nu întâmplările nefericite din viața noastră sunt vinovate pentru tulburarea noastră, ci noi înșine, din cauza lipsei noastre de dragoste, de smerenie și de răbdare.

Ispitele nu se alungă cu bățul, ca și cum ai încerca să împrăștii insectele, ci se înfruntă prin gânduri bune, prin dobândirea păcii lăuntrice.

Sursă: Altarul Credinței, Arhimandrit Ioannikios, Pateriul atonit, trad. Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Ed. Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 181-182: http://altarulcredintei.md/trebuie-sa-infruntam-intotdeauna-orice-situatie-cu-ganduri-bune/

Citeşte mai multe despre:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.