Prefaceți necazurile în rugăciune – Sfântul Porfirie

„În lume necazuri veți avea”, ne spune Mântuitorul. „Dar îndrăzniți”, ne încurajează mai departe, „Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Și cum anume a biruit Domnul lumea? Prin smerenie, răbdare, ascultare și supunere totală față de voia lui Dumnezeu-Tatăl. Mântuitorul a iubit pe toți și a iertat pe cei care I-au făcut rău.

Prefaceti necazurile in rugaciune

Ispitele din viața noastră pot fi biruite doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Nimeni nu poate avea îndelungă-răbdare în încercări decât dacă cere sprijinul lui Dumnezeu.

De aceea rugăciunea este cel mai puternic mijloc de apărare împotriva deznădejdii și a neputinței care vin din pricina necazurilor.

Când vedem că toate ne merg rău, fie în plan material, fie în plan duhovnicesc, să întoarcem tot răul spre bine prin rugăciune.

Sfântul Porfire Kavsokalivitul spune în acest sens:

„[…] tot ceea ce mă necăjește prefac în rugăciune, n-o închid înlăuntrul meu, merg la duhovnic, mă spovedesc, s-a isprăvit!”

Ori de câte ori ne simțim strâmtorați sau îngreuiați de povara păcatelor sau a necazurilor, să alergăm cu nădejde la Dumnezeu prin rugăciune, cerând întărire, răbdare, înțelegere duhovnicească și cele ce ne sunt de folos.

Necazurile nu ne produc atât vătămări trupești, cât mai ales răni sufletești: depresie, deznădejde, mâhnire, tristețe, însingurare, mânie, răzvrătire.

Toate aceste stări sufletești trebuie soluționate pe căi duhovnicești. Dar oamenii apelează prea puțin sau poate deloc la ajutorul Bisericii atunci când se află în necazuri.

Foarte mult ne poate ajuta discuția cu un părinte duhovnic îmbunătățit, participarea la slujbe, rugăciunea din Biserică și Sfintele Taine – spovedania și Împărtășania.

În necazuri, este important să ne păstrăm echilibrul, pacea lăuntrică și optimismul. Iar acestea le putem face având credință în pronia lui Dumnezeu, Care pe toate le rânduiește spre folosul nostru.

„Să nu ne întoarce înapoi și să spunem ce n-am făcut. Însemnătate are ce-o să facem acum, din această clipă și mai departe. Precum spune Apostolul Pavel: uitând cele ce sunt în urma mea și tinzând către cele dinainte (Filipeni 3, 14).

Același Apostol mărturisea cu atâta credință în vremea încercărilor:

„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Romani 35-36)

Atât de mare era credința și dragostea Sfinților Apostoli față de Mântuitorul Hristos, încât socoteau prigonirile ca pe niște suferințe prea mici în comparație cu bunătățile veșnice făgăduite de Domnul.

Sursă: Altarul Credinței, Ne vorbește Părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Editura Egumenița, 2003, pp. 293-294: http://altarulcredintei.md/tot-ceea-ce-va-necajeste-prefaceti-in-rugaciune/