Ce semnificație au PARASTASELE pe care le facem pentru cei adormiți

Parastasul este o slujbă de pomenire a celor adormiți, cunoscut în limbaj eclezial și sub numele de „panihidă” sau „panahidă”. Cuvântul provine din grecescul paristimi (παριστημι), care înseamnă „a mijloci”.

Așadar, Biserica, prin slujitorii ei, mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele tuturor oamenilor, atât pentru cei vii, cât mai ales pentru cei adormiți întru nădejdea Învierii.

 

Pentru cei răposați, preoții și credincioșii cer de la Dumnezeu iertarea păcatelor lor, odihnă sufletului și veșnica lor pomenire.

Această pomenire din neam în neam este o mai mult decât o tradiție, este o datorie de suflet a fiecărui creștin.

Parastasele se săvârșesc la anumite momente și intervale de timp, care au o semnificație aparte. Se fac parastase la 3 zile de la mutarea unei persoane la Domnul, la 9 zile, la 40 de zile (când sufletul merge la Judecata particulară), apoi din nou la 3 luni, la 6 luni, la 9 luni, la un an și din an în an până la al 7-lea an.

Slujbele care se cântă la aceste parastase sunt fragmente din slujba înmormântării, în care rugăciunile centrale sunt cele de dezlegare și de iertare a celui răposat.

Familia care săvârșește aceste parastase trebuie să cunoască nu doar practicile liturgice, ci mai ales însemnătatea lor, pentru o angajare duhovnicească cât mai profundă și autentică. Mulți vor descoperi că aceste slujbe sunt pline de lumină și dătătoare de multă nădejde, pace și bucurie sfântă.

Ce înseamnă parastasele de 3, 9 și 40 de zile

De pildă, parastasul de 3 zile simbolizează Învierea Mântuitorului după cele 3 zile în care a stat în mormânt, și se săvârșește cu aceeași nădejde de înviere pentru cel răposat.

Parastasul de 9 zile se face în cinstea celor 9 cete de îngeri nematerialnici, cu nădejdea ca ei să fie aproape de sufletul nematerialnic al celui adormit și să-l ajute în călătoria lui spre cer.

Se spune că după despărțirea de trup, sufletul merge la Dumnezeu ca să I se închine, petrece 9 zile în Rai, după care merge să viziteze și iadul, unde rămâne 39 de zile.

Parastasul de 40 de zile are cea mai mare importanță, pentru că în această zi, sufletul se înfățișează din nou înaintea lui Dumnezeu pentru judecata particulară. Acum i se rânduiește locul de ședere până la Judecata de obște: iadul sau raiul.

Parastasul de 40 de zile simbolizează Înălțarea Domnului, care a avut loc la 40 de zile de la Învierea Sa din morți, și se săvârșește cu nădejdea ca și sufletul celui pomenit să se înalțe pentru a-L întâlni pe Hristos și a petrece cu El pentru totdeauna.

Parastasul de 1 an simbolizează 1 an de viață pentru cel nou-născut pentru viața veșnică. Astfel, creștinii prăznuiesc ziua de naștere a celor adormiți în ziua mutării lor la Domnului.

Cu siguranță aceste slujbe nu se opresc după 7 ani, ci continuă, după posibilitatea fiecăruia. Îi putem pomeni pe cei dragi adormiți în fiecare sâmbătă la Biserică, oferind ceva de pomană în numele lor, în duminici și în sărbători, în Sâmbetele morților de peste an, precum și în rugăciunile particulare de fiecare zi.

Surse:
1. Doxologia, Ce sunt și când se săvârșesc slujbele de pomenire pentru adormiții noștri? https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/ce-sunt-cand-se-savarsesc-slujbele-de-pomenire-pentru-adormitii
2. Protopresbiter Dimitrios Athanasiou, Simbolismul parastaselor, Moartea și Viața de dincolo de mormânt, Editura Egumenița, 2015, p. 247