Un om se va schimba în bine dacă îl iubim, nu dacă îl judecăm

Sfânta Evanghelie este o sursă permanentă de inspirație pentru creștinii din toate timpurile, dar mai ales pentru noi, cei de azi, care ne confruntăm cu atât de multe probleme.

Mântuitorul ne înfățișează prin pildele Sale aspecte importante legate de modul în care trebuie să viețuim în această lume pentru a câștiga mântuirea. O astfel de viețuire ne poate oferi o pregustare a Raiului încă de aici, de pe pământ.

Judecare sau iertare

Cele mai multe din învățăturile Sale au în centru dragostea și iertarea. Aceasta reiese foarte clar din Pilda fiului risipitor. Nu numai din pilda fiului celui mic trebuie să învățăm, ci din pilda tuturor personajelor implicate aici.

În acest fiu mai mic, care își cere partea de avere și apoi se duce într-o țară îndepărtată și cheltuie totul până ajunge rob, flămând și sărac, ne putem regăsi ușor cu toții. Am fost depărtați de Dumnezeu, iar apoi ne-a părut rău și ne-am întors la El.

Mai puțin ne regăsim în personajul Tatălui. Tatăl, Care îl primește când fiul cel rătăcit se întoarce cu inima înfrântă și umilită, este Dumnezeu.

Fiul cel mare, care se supără că tatăl său l-a primit, este omul care se consideră drept și bun, și ajunge să judece pe fratele său pentru greșelile lui, nearătând disponibilitate să-l ierte.

Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, spunea într-o predică la această Evanghelie că tatăl își iubea necondiționat fiul și de aceea îl și întâmpină mai înainte ca acesta să ajungă acasă.

Dumnezeu ne urmărește pe noi, fiii Săi, pe tot parcursul vieții noastre, chiar și atunci când rătăcim pe căi greșite, așteptând să ne întoarcem.

Tatăl aleargă înaintea fiului care se întoarce, cade pe grumazul lui și îl sărută. Noi nu putem înțelege pe deplin această iubire. Nu regăsim în noi această putere de a ierta și de a iubi necondiționat.

De îndată ce fiul și-a recunoscut greșeala și s-a hotărât să se întoarcă acasă să-și ceară iertare, Dumnezeu aleargă spre el și îl primește cu bucurie.

„Tatăl îl copleșește cu dragostea sa, nu-l judecă, nu-i cere socoteală, nici nu vrea să îi dea sentimentul că îi face o favoare iertându-l”.

Noi însă, avem tendința ca atunci când cineva greșește față să de noi, să îl judecăm, să îi punem etichete, să căutăm motive logice pentru a-l ierta.

Iertarea însă nu trebuie condiționată de nimic. Ea este darul lui Dumnezeu pentru noi, și de aceea și noi suntem datori să ni-l oferim unii altora.

„A dărui iertarea cuiva nu presupune nici să îl judeci, nici să motivezi că îi faci un favor iertându-l, ci pur și simplu îl ierți!”

Părintele Petru Moga spunea foarte frumos într-o predică faptul că mulți dintre noi ne aflăm în postura fiului celui mare, care s-a mâniat și pe fratele său, și pe tatăl său care l-a primit. N-a putut să ierte și să se bucure de întoarcerea fratelui. N-a arătat dragoste, ci s-a învârtoșat și s-a umplut de ranchiună.

Evanghelia nu ne spune ce a făcut fiul cel mare, dacă l-a iertat pe fratele său. Ne lasă să medităm la starea noastră, la viața noastră, la modul în care noi ne raportăm la frații noștri care ne greșesc.

Să nu uităm că doar prin dragoste îi putem ajuta pe cei de lângă noi să devină mai buni, să se ridice din căderea lor, să primească ajutor. Dimpotrivă, prin judecare, îi împingem și mai mult, făcându-le suferința și mai grea.

„Un om se îndraptă, se schimbă, atunci când se descoperă că este iubit! Cât ne bucurăm atunci când greșim iar celălalt ne tratează cu dragoste și descoperi că ești iubit de cel căruia tu i-ai greșit și de la care te aștepți la niște represalii. Iar în loc de cuvinte aspre, primești dragoste. Atunci începi să te schimbi radical! Are loc o prefacere a ființei tale și devii cel pe care Dumnezeu îl dorește, adică un om care iubește frumosul, comuniunea!”

Să luăm aminte la învățătura Mântuitorului Care zice să facem oamenilor ceea ce voim ca ei să ne facă nouă. Și dacă știm cât de mare este bucuria sufletească atunci când cineva ne iartă din toată inima și ne primește ca și cum nicicând n-am greșit față de el, cu atât mai mult se cuvine să ne arătăm și noi lesne iertători și iubitori față de semenii noștri.

„Un om înviază iubindu-l! Niciodată nu va învia judecându-l”.

Sursă: Altarul Credinței, PS Ignatie: „Un om înviază iubindu-l! Niciodată nu va învia judecându-l!” http://altarulcredintei.md/ps-ignatie-un-om-inviaza-iubindu-l-niciodata-nu-va-invia-judecandu-l/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.