Conținut: Detalii
În om este cuprinsă toată minunea lumii: în gândirea lui – unde găsim atâta inteligenţă, în inima lui – unde dăm de atâta iubire, în viaţa lui – unde rezidă atâta voinţă de a trăi. A descrie frumuseţea omului înseamnă a cânta cel mai frumos imn gloriei lui Dumnezeu. Aşa descria părintele Agatanghel Guţu rugăciunea.
Lumina
Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina. Această lumină ne învaţă aici, pe pământ, să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului pentru mântuire, şi nu ceea ce ne este de folos nouă, care nu suntem niciodată mulţumiţi de ceea ce avem.
Sfântul Evgarie Pontul spunea că rugăciunea este începutul cunoştinţei nemateriale şi simple a lumii văzute şi perceperea celei sensibile, care se vede cu ochii inimii curate. Tot Sfântul Evgarie spunea că rugăciunea este alungarea tuturor întristărilor, grijilor şi descurajărilor. Ea este rodul bucuriei şi al mulţumirii.
„Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea”, plângea Fericitul Augustin întorcându-se după lungi pribegii la Dumnezeu. Nimic nu pare mai atrăgător pentru omul liber decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu, spunea sfântul Grigorie de Nazians.
Bucuria
Şi dacă rugându-te, ai atins o oarecare bucurie nenumită, care se simte mai presus de orice veselie, aceasta înseamnă că ai ajuns la adevărata rugăciune, care uneşte sufletul cu Dumnezeu şi îl face viu pentru tine. În aceasta constă minunea pe care rugăciunea o poate face.
Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toată creaţia naturii şi a omului. Ea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea noastră cu Dumnezeu. Iar când omul se roagă, rugăciunea devine puterea susţinătoare a lumii şi împăcarea lumii întregi cu Dumnezeu, spunea Sfântul Ioan Scărarul.
Libertatea
Rugăciunea îl eliberează pe om, îl dezleagă din lanţurile grele ale firii sale exterioare şi de sine însuşi. În acest fel, ea deschide sufletului portiţa spre Dumnezeu, şi intrând prin ea, îi este dat să-L descopere pe Dumnezeu cape o Persoană vie, atotprezentă, care respiră în fiecare element care compune viaţa.
Cel care nu se roagă rămâne orb şi rob, închis în mecanismul complex al naturii sale exterioare, supus înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină mai mult decât orice alt lucru exterior. De aceea spunea părintele Dumitru Stăniloae că rugăciunea asigură omului libertatea de care are nevoie pentru a trăi sufleteşte.
Pacea sufletească
Mitropolitul Kallistos Ware spunea că rugăciunea adevărată aceasta este: a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu şi a te contopi cu El şi planurile Lui. Aşa strigă omul atins de iubirea copleşitoare a lui Dumnezeu: Doamne, fă din mine o unealtă a păcii Tale!
Rugăciunea este făcătoare de minuni, ea însăşi fiind:
– lucrarea credinţei şi însăşi arătarea celor nădăjduite
– iubirea concretizată
– mişcarea îngerilor şi puterea care îi ţine pe cei fără de trupuri în ceruri
– descoperirea inimii şi luminarea ei
– nădejdea mântuirii şi semnul sfinţirii
– cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea cu Duhul Sfânt
– bucuria lui Iisus, veselia sufletului
– mila lui Dumnezeu şi semnul împăcării
– pecetea lui Hristos, steaua dimineaţii neînserate a sufletului
– izvorul tăcerii, pacea lăcaşului îngeresc
(Sfântul Grigorie Sinaitul)
frumos!