Cum putem deosebi gândurile de la înger de cele de la diavol

Mintea noastră este frontul de luptă al gândurilor bune cu cele rele. Ca să biruim ispitele ce ne vin de la diavol, trebuie să fim stăpâni pe mintea noastră. Să nu permitem oricărui gând să intre, ci să-l alungăm de îndată ce se ivește. 

Privegheați și vă rugați, ne îndeamnă Mântuitorul, pentru că doar astfel vom putea să ne păzim mintea curată de cursele vrăjmașului.

Deosebirea gandurilor

Trezvia ne ajută să fim atenți la gândurile care ne vin, și să le deosebim pe cele insuflate de Dumnezeu de cele semănate de diavol.

Înainte de a săvârși faptele cele rele, omul este ispitit prin gânduri. Diavolul nu are nici o putere asupra noastră. El nu ne poate forța să facem faptele nelegiuite, ci doar ne ispitește prin gânduri. Ne șoptește la ureche, dându-ne uneori idei aparent bune, care ascund curse. Dacă le primim, înseamnă că am căzut în cursă.

Începătorii în viața duhovnicească nu au experiența necesară pentru a distinge între gândurile de la Dumnezeu și gândurile de la diavol. De aceea ei trebuie să întrebe pe părintele lor duhovnic.

Există însă un mod simplu prin care putem recunoaște un gând bun și unul ispititor. Gândul cel rău produce tulburare, teamă, tristețe, mâhnire, deznădejde.

Pe când gândul cel bun aduce în suflet o stare de bucurie, de pace și de nădejde. Gândurile de la diavol dau întotdeauna o stare neplăcută.

Sfântul Varsanufie spune așa:

„Când gândul te îndeamnă să faci ceva după voia lui Dumnezeu și să ai bucurie în a face aceea, află că e al lui Dumnezeu. Gândurile de la diavoli sunt tulburate și pline de întristare și atrag pe ascuns și în chip subțire la cele dinapoi. Ele se îmbracă în piei de oaie, adică iau înfățișarea unor gânduri ale dreptății, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”.

Cei mai slabi sau începători nu pot face nici măcar această diferență între simțirea cea bună care e de la Dumnezeu și simțirea „bună” pe care o dă diavolul.

Mitropolitul Hierotheos Vlachos spune că există și gânduri care aduc o bucurie izvodită din orgoliul inimii iubitoare de plăceri.

„Doar cei care au gustat din dulceața harului Duhului Sfânt și și-au curățit inima de patimi au darul deosebirii gândurilor; cei cărora le lipsește această experiență, să se adreseze părinților duhovnicești încercați – deoarece vicleanul diavol ne poate sugera chiar și „gânduri ale dreptății”, pentru a ne amăgi”.

Sursă: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, trad. Irina Luminița Niculescu, Ed. Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 252-253

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.