De ce aprindem candele și lumânări înaintea icoanelor

Candela este cel mai sfânt obiect din casele românilor. Ea veghează în chip tainic asupra familiei prin rugăciunile care se spun înaintea ei.

Candela este lumina care înfrumusețează duminica și dă strălucire zilelor de sărbătoare. Ea preface orice atmosferă încordată într-un loc mai odihnitor și dătător de pace.

De ce aprindem candela

Rareori candela este un obiect separat de icoane. Ea este de obicei atașată unei iconițe cu Mântuitorul, cu Maica Domnului și Pruncul, cu Iisus Hristos pe Cruce sau cu Sfânta Treime.

Sfântul Ioan de Kronstadt dezvăluie motivele pentru care se cuvine să aprindem lumânări sau candele înaintea lui Dumnezeu, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sau sfinților, atunci când ne rugăm:

Și spune așa:

”Domnului sau Maicii Domnului sau unui Înger sau Sfânt, ofer lumină materială, ca ei să-mi dăruiască cu rugăciunile lor lumina harului dumnezeiesc, lumina cea duhovnicească; să mă povățuiască departe de întunericul păcatului, în lumina cunoașterii lui Dumnezeu și a virtuților”.

Iată deci, că prin lumânarea sau candela pe care o aprindem, facem un schimb. Noi oferim o lumină materială, iar Dumnezeu ne dăruiește lumina Sa duhovnicească. Ea nu doar luminează, ci și încălzește sufletele noastre cu harul Sfântului Duh și ne dă înțelepciune, mângâiere, credință, nădejde.

„Ofer lumină materială, ca să aprindă în inima mea focul harului Sfântului Duh, și să stingă din inima mea cea ticăloasă, focul patimilor”.

Lumina lui Hristos limpezește conștiințele și sufletele noastre și ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne vedem păcatele, ca să putem cere ajutor spre îndreptare.

„Ofer lumină cu dorința de a deveni eu însumi lumină, astfel încât să-i încălzesc și să-i luminez pe toți cei aflați în biserică”.

Acestea le spunea despre sine însuși, ca preot. Pentru că toate gesturile pe care preoții le fac în Sfântul Altar au o semnificație duhovnicească specială.

„Aceste gânduri le am, când aprind lumânări în sfeșnic”.

În cele din urmă, lumina pe care noi o aprindem este o mică jertfă materială pe care o aducem înaintea lui Dumnezeu ca prinos de mulțumire și de prețuire.

„Mărturisesc că pun lumânări în fața icoanelor cu nădejdea că voi primi binecuvântare duhovnicească de la Sfinții pictați în ele. Există legea răsplătirii, aceea de a aștepta dar pentru dar. „Cu măsura cu care măsori, cu aceea ți se va măsura”, a spus Domnul”.

Mai trebuie să știm un lucru. Lumina aceea care pâlpâie blând în candelă, alină sufletele înviforate cu mângâierea lui Dumnezeu.

„Când te rogi singur și singurătatea ta te mâhnește și te descurajează, să cunoști că Dumnezeu Cel în Treime te urmărește cu ochi mai strălucitori și mai luminați decât soarele!

Același lucru face și Îngerul tău păzitor, toți Îngerii și Sfinții lui Dumnezeu. Să crezi aceasta cu tărie. Căci toți sunt uniți cu Dumnezeu; unde este Dumnezeu și ei sunt cu el. Unde se află soarele, acolo sunt și razele”.

 

Vezi și Rugăciune la Aprinderea Candelei și Lumânărilor – Semnificații

 

_____________________________

Sursă: Mărturie Athonită, De ce aprindem lumânări înaintea icoanelor: https://marturieathonita.ro/de-ce-aprindem-lumanari-inaintea-icoanelor/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *