Omul care se lasă în voia lui Dumnezeu are acea liniște pe care o are pruncul în brațele mamei sale

Solom spune în pildele sale că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.

Această frică nu este o spaimă sau o teroare, ci mai mult o conștientizare a atotputerniciei lui Dumnezeu, a măreției slavei Sale.

Omul care se lasa în voia lui Dumnezeu are acea liniste pe care o are pruncul in bratele mamei sale

Cei ce se tem de Dumnezeu sunt cei care se tem să nu greșească împotriva iubirii Sale, să nu mânie cu păcatele lor bunătatea Lui, să nu trădeze iubirea și dărnicia Lui, să nu încalce poruncile pe care ni le-a lăsat.

Poruncile lui Dumnezeu sunt sfaturi părintești menite să ne păzească de lucrările celui rău și de vicii.

Cel care le păzește pe ele este un om înțelept, care lucrează la mântuirea lui. De aceea Solomon a pus frica de Dumnezeu în legătură cu înțelepciunea.

Omul însă, în loc să se teamă să nu mânie pe Dumnezeu, se teme de oameni.

Maica Gavrilia Papaiannis spune că frica aceasta de oameni este izvorul multor rele, pentru este în legătură cu slava deșartă.

„Ea îl face pe om ipocrit, mincinos, de rea credință. „Ce va spune despre mine?”

Când vrem să fim pe placul oamenilor, suntem dispuși să facem multe compromisuri și să trădăm iubirea lui Dumnezeu.

„Ce o să spună lumea”… Dar cine este această lume? Este ea idealul? V-ar plăcea să fiți ca ea?”

Cu siguranță că dacă ne vom pune această întrebare și vom răspunde cu sinceritate, vom spune „nu”.

Din cauza fricii, mulți oameni nu pot viețui în pace. Se îngrijorează pentru viața lor, se tem că li se va întâmpla ceva rău.

Astfel își pierd echilibrul și ajung să aibă episoade dese de anxietate și atacuri de panică.

Pentru a ne putea elibera de această frică, spune maica Gavrilia, trebuie să punem în practică tot ce ne-a învățat Mântuitorul, dar în primul rând rugăciunea.

„Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7).

Frica este o patimă, cu care se naște omul căzut. Îi este frică de boală, de accidente, de decepții, nevăzut, de necunoscut, de ce va fi după moarte. 

Dar Mântuitorul ne spune: „Nu te teme. Crede numai” (Marcu 5, 36).

Frica se risipește prin credință, prin încrederea în Dumnezeu, în pronia Lui.

„Ce să mai zic? Oare trebuie să vă vorbesc despre copilașul din brațele mamei lui, în autobuzul care se hurduca?

Căpșorul îi era plecat pe gâtul mamei. Dormea. Nu se îngrijea de nimic. Avea siguranța iubirii.

Dacă un om poate da această siguranță, cu atât mai mult Dumnezeu, Care este Iubire!”

Dumnezeu îi dă omului pâinea cea spre ființă, îi dă sănătate să muncească, îi dă putere să se ridice din boală, îi dă somnul nopții ca să se odihnească.

„Însă, cum să le poată vedea, dacă mai înainte de toate, nu crede?” Când ne rugăm și spunem „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”, dacă cu adevărat credem, ea se va face”.

Așa trebuie să ne rugăm nu numai pentru noi, ci și pentru alții, căci Dumnezeu știe ce ne trebuie tuturor. „Facă-se voia Ta pentru cutare, pentru altul”.

Dacă vom citi în fiecare zi Sfintele Scripturi, ne vom umple de înțelepciune, și vom căpăta multă liniște și siguranță.

_______________________

Sursă: Maica Gavrilia Papaiannis: http://manastireasuruceni.md/articole/scrisoarea-despre-frica-a-maica-gavrilia-papaiannis.html?fbclid=IwAR2sfdjpvcKtNOtcILFV5ZVdbPFcA1DdItkXFGLRBaI8lapzYGh7LBzmLEI