Cel ce dă, primește bucurie duhovnicească, iar cel ce ia simte bucurie omenească
Părintele Paisie Aghioritul spune că omul este supus la două feluri de bucurii. Când dăruiește ceva cuiva simte un fel de bucurie, iar când primește ceva de la cineva, simte o altă formă de bucurie.
Prima bucurie este superioară și cea pe care trebuie să o căutăm. „Nu se compară bucuria ce-o simte cineva atunci când dă, cu bucuria ce-o simte când ia”.
Mângâierea pe care o dă Dumnezeu celui care face milostenie este mult mai dulce și profundă decât cea pe care o simțim atunci când primim ceva pentru uz personal.
Bucuria care vine din dăruire este mai înaltă pentru că ea are un substrat duhovnicesc, pe când cea care vine din primire sau posesie, are un substrat omenesc.
„Omul, ca să-și dea seama dacă sporește corect duhovnicește, trebuie ca la început să cerceteze dacă se bucură când dă și nu când ia; dacă simte mâhnire când îi dau (alții) și bucurie când dă”.
Cel cu adevărat sporit, când săvârșește vreo faptă bună, nu-și mai aduce aminte de el, însă nu uită nici cel mai mic bine pe care i l-a făcut cineva.
Prin aceasta recunoaștem dacă ne aflăm într-o stare duhovnicească corectă: dacă uităm cele bune pe care le facem, și ne amintim mereu de cele bune pe care ni le fac ceilalți.
Când însă ne gândim în felul acesta: „Tu mi-ai dat atâta și eu ți-am dat atâta”, trebuie să știm că facem o socoteală negustorească.
Omul duhovnicesc dă mai mult decât primește. Cel lumesc, care se bazează pe o logică ce urmează dreptatea omenească, gândește așa: „Dacă celălalt nu mi-a dat, nu-i voi da nici eu”.
„Cel ce ia ceva, primește bucurie omenească. Cel ce dă, primește bucurie dumnezeiască. De pildă, îmi dă cineva o carte. Acela se bucură duhovnicește, dumnezeiește, iar eu, care am luat cartea, mă bucur omenește”.
Dacă și noi vom da, la rândul nostru vom simți bucurie duhovnicească, iar cel ce va primi se va bucura omenește.
„Vedeți cum, cu un lucru, mulți oameni se pot bucura, și omenește și dumnezeiește?”
Din păcate, cei mai mulți oameni se bucură când iau, lipsindu-se astfel de mângâierea lui Dumnezeu.
Trebuie să ne învățăm a gusta și a prețui mai mult bucuria care vine în suflet când dăm. Pentru că atunci când dăruim, suntem în legătură cu Dumnezeu și harul Lui este cu noi.
„Hristos este mișcat atunci când îl iubim pe aproapele nostru mai mult decât pe noi înșine și ne umple de desfătare dumnezeiască”.
Te cuvine să luăm pildă de la Cel Care ne-a arătat mai mult decât iubirea de aproapele: jertfirea pentru el.
________________________
Sursă: Cuvântul Ortodox, Cuviosul Paisie Aghioritul: “DARUIREA CONTINE OXIGEN DUHOVNICESC”: http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuviosul-paisie-aghioritul-daruirea-contine-oxigen-duhovnicesc/