Nu așteptați să vedeți minuni, Dumnezeu ne trimite ajutor prin oameni

Deznădejdea este cea mai puternică armă în mâna diavolului, iar nădejdea unul din cei mai importanți piloni de sprijin ai creștinului.

Dumnezeu ne trimite o rază de nădejde chiar și când suntem căzuți în cele mai grave păcate, când nu mai vine nici un ajutor de nicăieri.

Dumnezeu ne trimite ajutor prin oameni

 

Adesea Dumnezeu ne trimite omul potrivit la momentul potrivit ca să ne ajute. Unele persoane refuză să vadă însă în semenii lor mila și darul lui Dumnezeu, și așteaptă să se coboare Dumnezeu direct la ei și să le arate minuni.

O femeie care mergea des la Biserică și se închipuia pe sine o cuvioasă, suferea de patima mândriei. Din pricina semeției își disprețuia semenii și zicea mereu că nu are nevoie de ei:

„Dumnezeu singur îmi ajunge, iar eu nu nădăjduiesc spre om”.

Ca s-o vindece de această boală cumplită a sufletului, Dumnezeu a pus la cale o întâmplare nefericită, să se dezmeticească și să își vină în fire.

Într-o zi, pe când venea de la Biserică, a trecut pe o punte și din pronia lui Dumnezeu, s-a prăvălit în apă. Văzându-se în mare primejdie, femeia a început să țipe după ajutor.

Un vecin, care era în preajmă, s-a apropiat să vadă cine este în apă. Și zărind-o pe femeia, a zis zeflemitor:

– „De bună seamă că nu de ajutorul meu ai mata nevoie, căci mereu spui că „Dumnezeu singur îți ajunge și în om nu nădăjduiești”.

Plecând acesta mai departe, a ajuns la punte și bărbatul ei. Acesta, văzându-și femeia în apă, i-a zis cu mâhnire:

– „Cred că nu după ajutorul meu, al unui păcătos, strigi tu, femeie. Tu de bună seamă aștepți vreun înger trimis de Dumnezeu ca să te scoată. Cum mereu zici că n-ai nevoie de ajutor omenesc, mă duc să îmi văd de treburi”.

Plecând și acesta fără să o ajute, a trecut pe acolo și tatăl ei, care abia mergea de bătrânețe. Silindu-se cu multă greutate, a reușit într-un final să o tragă afară din apă. Curios că nimeni nu a ajutat-o, a zis către femeie:

– Oare nu au trecut pe aici și alți oameni, ba chiar și bărbatul tău?

– Au trecut, tată, dar pe bună dreptate nu m-au ajutat. Eu, disprețuindu-i, totdeauna le spuneam: „Nu am nevoie de ajutorul oamenilor; în om nu-mi pun nădejdea, ci singur Dumnezeu îmi este de ajuns”.

Învățătura pe care o desprindem din această frumoasă pildă este că Dumnezeu lucrează prin oameni, și de multe ori ne trimite izbăvirea chiar prin aproapele nostru. Trebuie doar să avem ochi să vedem aceasta.

Se cuvine dar să nădăjduim doar în Dumnezeu, dar să nu trecem cu vederea ajutorul pe care ni-l dă în chip tainic, prin cei de lângă noi.

____________________________

Sursă: Altarul Credinței, Să nădăjduim, dar nu exagerat: http://altarulcredintei.md/sa-nadajduim-dar-nu-exagerat/

Citeşte mai multe despre:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.