Poem către Maica Domnului, compus de Sfântul Nectare

Acest poem, așa cum îl numește Sfântul Nectarie, a fost compus în anul 1905, și expediat în luna mai printr-o scrisoare unei fiice duhovnicești pe nume Ecaterina.

Acesteia îi spune că atunci când va citi acest poem, să își înalțe mintea și inima spre Preamilostiva Maică a lui Dumnezeu, pentru a chema degrabă ajutorul și ocrotirea ei.

Poem catre Maica Domnului compus de Sfantul Nectarie

 

Toți sfinții și marii duhovnici au avut mare evlavie la Maica Domnului, pentru că au cunoscut grabnicul ei ajutor, calda ei mijlocire și iubirea pe care o poartă neamului creștinesc. Au chemat-o mereu în rugăciune și i-au adus laudă neîncetat. 

Purtarea de grijă a Fecioarei Maria este mai presus de dragostea unei mame pământești. Ocrotirea și mijlocirea ei este neîncetată, pentru că nu poate uita de copiii ei necăjiți.

Deși Fiul ei a așezat-o mai presus de toată slava cerească și de sfinții îngeri, ei îi place să stea acolo unde este suferință, ștergând lacrimile celor care plâng și alinând durerea celor care nu au nici un sprijin pe pământ.

______________________

Poem către Maica Domnului

 

A

Bucură-te, slava celor întâi zidiți, a lor fericire și podoabă,
Bucură-te, dorirea strămoșilor și bucuria lor veșnică,
Bucură-te, slava lui Adam și făgăduința lui Dumnezeu,
Bucură-te, binecuvântarea tuturor neamurilor, dumnezeiască Fecioară,
Bucură-te, scara lui Iacov și cort strălucit,
Bucură-te, toiagul lui Aaron, bucură-te ușă pecetluită,
Bucură-te, năstrapă curată, Fecioară cu har dăruită,
Bucură-te, tron al Domnului, Neîntinată, Sfințită,
Bucură-te, fără de prihană Fecioară, de Dumnezeu cinstită,
Bucură-te, Maică slăvită a strălucirii cele nepătrunse,
Bucură-te, munte, bucură-te r, bucură-te masă sfântă,
Bucură-te, Stăpâna mea plină de har, Preasfântă.

B

Bucură-te, slava monahilor și strălucirea cuvioșilor,
Bucură-te, zidul, reazemul și frumusețea fecioarelor,
Bucură-te, călăuzirea sigură a celor de pe mare,
Bucură-te, Preasfântă, pacea celor războiți,
Bucură-te, singura tare mângâiere a celor ce plâng,
Bucură-te, sprijinul și mântuirea celor clătinați,
Bucură-te, singura dreaptă și neprimejdioasă stare,
Bucură-te, neîmpiedicată cale a celor ce umblă,
Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, limanul naufragiaților,
Bucură-te, Fecioară, a întristaților bucurie și veselie.

C

Prin tine neamul nostru din blestem s-a izbăvit,
Prin tine s-a învrednicit de desfătarea Raiului,
Prin tine s-a înnoit toată zidirea omenească,
Prin tine a sporit neamul lui Adam,
Prin tine s-a învrednicit a lua har, slavă și tărie,
Prin tine, Maică Fecioară, cu Dumnezeirea s-a împăcat,
Prin tine, Maică și fecioară, de robie s-a izbăvit,
Prin tine de binecuvântarea lui Dumnezeu s-a învrednicit,
Prin tine de rana cea mare și nevindecată s-a tămăduit,
Prin tine de înfiere a avut parte, și de mântuire
Prin tine moștenirea cerului a dobândit.

Pentru aceasta, acum, fecioară, alerg la tine cu credință,
Și chem din suflet milostivirea ta.

D

Ia aminte, Stăpână, la a mea smerenie,
Trimite ajutorul tău, grăbește să mă întărești,
Ocrotește-mă, Fecioară, Stăpâna mea Preasfântă,
a întristaților singura grabnică mângâiere.
Bucuria cea preablândă, veselia și îndulcirea,
Mângâierea cea grabnică a celor ce te cheamă,
Nădejdea celor fără de nădejde și sprijinitoarea celor ce pătimesc,
Ocrotitoarea cea blândă a celor ce aleargă la tine,
Tu ești păzitoarea celor ce cumplit se înviforează, Fecioară,
a celor războiți de vrăjmașul cel străin, Stăpână.
Tu întristarea sufletească și amarul fără roadă
de pe suflet îmi ridici, dăruindu-mi vindecare.

F

Vezi mulțimea răutăților și auzi-mi suspinarea,
Vezi-mi, dar, și întristarea și auzi-mi tânguirea,
Și smerenia privește-mi, vezi-mi, dară, și mâhnirea,
Și robia cea amară și slăbirea cea de suflet,
Și silește și-mi ajută până să mă pierd cu totul
până să mă-nghită valul întristării prea-amare,
că n-am altă ocrotire, prea ticălosul de mine,
Nici altă adăpostire și nici altă mângâiere.

F

Tu îmi ești acoperire, izbăvire, mângâiere,
Tu îmi ești ajutătoare și nădejde și-ocrotire,
Tu păzește-mă, Fecioară, mă-ntărește, mă-ngrădește,
A Domnului Născătoare, te silește și mă scapă,
Tu îmi întărești în război, în alergare,
Tu-mi ești, Maică și Fecioară, laudă vieții mele,
Tu ajută-mi, Fecioară, spre a câștiga lupta,
pe care o duc împotriva vrăjmașului acestei lumi,
Biruitor mă arată, rogu-te, și dă-mi cununa,
Și ostaș viteaz m-arată al Domnului, Preacurată.

______________________

Sursă: Sfântul Nectarie al Pentapolei, Scrisoarea a X-a, Atena, 18 mai 1905, Scrisori de la un Sfânt, Povețe și sfaturi duhovnicești, trad. Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2015, pp. 41-46

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.