Clicky

Pe cealaltă lume ne așteaptă raiul sau iadul, a treia cale nu există

Cuviosul Iustin de Celie, într-o predică la Pilda Bogatului nemilostiv, ne îndeamnă să cugetăm mai profund la viața noastră, și să vedem unde ne aflăm. Alături de cine călătorim și încotro ne duce viața pe care am ales-o.

Suntem alături de îngerul păzitor pe calea mântuirii, sau mergem cu diavolul spre pierzare?

Raiul si iadul

 

Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că într-o zi va trebui să părăsească această lume și să meargă acolo unde l-au îndrumat faptele sale. Existența raiului și a iadului sunt la fel de adevărate ca existența binelui și a răului.

„Fiecare creștin în această lume trăiește având neîncetat în vedere că în cealaltă lume îl așteaptă Raiul și iadul. O a treia cale nu există”.

Moartea nu este o finalitate, așa cum cred mulți, ci o naștere în altă lume. Așa cum pruncul petrece în pântecele mamei sale nouă luni până se dezvoltă și primește tot ce are nevoie pentru a se putea naște în această lume, la fel va petrece și pe pământ, până este gata să se nască pentru viața cea veșnică.

Petrecerea noastră aici este o pregătire pentru viața cea veșnică. De aceea trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a o câștiga.

„Pământul este atelierul binelui și al răului. Pământul este răsadnița binelui și răului. Și omul ca un răsad, pleacă din această lume în cealaltă, sau în Rai, sau în iad. Totul depinde de libera noastră voință”.

Bogatul din pilda Mântuitorului avea tot ce îi trebuie pentru a face bine și a dărui din averea sa săracului Lazăr, ca să fie un om drept, milostiv și bun înaintea lui Dumnezeu. Însă nu a dorit să facă aceasta.

Iar săracul Lazăr, spune Sfinții Părinți, nu s-a mântuit doar pentru că era sărac și s-a chinuit pe pământ, ci pentru că a răbdat totul cu smerenie, fără să urască pe bogat, și fără să cârtească împotriva lui Dumnezeu pentru soarta lui amară.

„În această lume, noi permanent lucrăm fie pentru Raiul nostru, fie pentru iadul nostru. Tot ce s-a zidit în mine după Evanghelie și tot ceea ce eu lucrez după poruncile mântuitoare, toate acestea sunt spre mântuirea mea, toate mă înalță către Rai.

Dar ceea ce eu lucrez după voia mea liber,ă din răutate și de la cel rău, tot ceea ce risipesc din sufletul meu în păcat, în invidie, în ranchiună, în răutate, în mânie, în dușmănie, în patimă, iată, toate acestea îmi pregătesc iadul”.

Fiecare dintre noi avem datoria de a ne cerceta pe noi înșine și a ne întreba dacă ar fi să plecăm acum din lumea aceasta dincolo, unde ar trebui să fim rânduiți după faptele noastre, după stare inimii noastre?

„Într-o zi va trebui să debarcăm pe țărmul acelei lumi. Va trebuie să debarcăm, părăsind barca, părăsind corabia trupului nostru, și cu sufletul să intrăm în acea lume”.

Acesta este cel mai important eveniment din viața noastră, și pentru el trebuie să ne pregătim cel mai mult.

„Omule, ia aminte! pe pământ ești în permanență ființă cerească și pământească. Tu permanent trăiești în ambele lumi. Pe pământ ești fie în preajma lui Dumnezeu, fie a diavolului. A treia cale nu există”.

De aceea, atunci când suntem stăpâniți de mânie, de supărare, de ranchiună, de răzvrătire, de nemulțumire, suntem stăpâniți de duhul diavolului.

Iar când simțim pace, dragoste, bucurie, smerenie și mulțumire, Duhul Sfânt se află în noi.

„Domnul a adus tot ceea ce îi este necesar omului, pentru ca el să poată dobândi Raiul încă din această lume. Toate acestea Domnul le-a dăruit și le-a lăsat Bisericii Sale. Toate aceste mijloace dumnezeiești le pus la îndemâna fiecăruia dintre noi. Nu le-a dăruit numai omului bogat sau omului învățat, ci și celui simplu”.

Chiar de vom cădea în nenumărate păcate, să nu zăbovim în ele, să nu rămânem căzuți, ci să ne ridicăm și să punem început bun.

Dumnezeu a lăsat ca șansă de mântuire celor păcătoși o cale foarte simplă: pocăința. Prin ea ne împăcăm din nou cu Dumnezeu și putem năzui din nou la mântuire.

„Dacă totul în tine se împuținează, dacă sub influența păcatelor și a smintelilor, a ispitelor, slăbesc întru tine toate virtuțile: și dragostea, și postul, și rugăciunea, și milostenia, și mila, și bunătatea, și smerenia, și blândețea, și îngăduința, dacă toate acestea se împuținează și sunt pe cale de a se pierde, amintește-și de tâlharul de pe cruce.

Amintește-ți numai de un singur leac sigur, iar aceasta este pocăința. Strigă ca și tâlharul: „Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta!”

________________________

Sursă: Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre veșnicie: http://www.cuvantul-ortodox.ro/pilda-bogatului-nemilostiv-predici-video-iustin-popovici-raiul-iadul/

loading...

1 comentariu

  1. Nimeni nu stie ce ne asteapta….

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *