Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți, dar ne dă și ajutor pe măsură – Părintele Cleopa

Cu toții ne întrebăm de ce a permis Dumnezeu diavolului să îl ispitească pe om. Părintele Cleopa spune că acest lucru îi este folositor omului, ca să se întărească în credință.

Când sunt în pace și nimic nu-i supără, puțini își amintesc de Dumnezeu. Când însă necazul îi îngrămădește, iute aleargă la Dumnezeu strigând după ajutor.

„Dumnezeu a îngăduit diavolului să ispitească pe om, ca să-l facă mai tare în credință, ca omul să-și pună toată nădejdea mântuirii numai în Dumnezeu, iar nu în puterile sale”.

Dacă nu ar exista ispitele, am fi tentați să credem că ne putem descurca și singuri în viața aceasta, că nu avem nevoie de Dumnezeu.

Și oamenii credincioși sunt ispitiți, ca ei să primească mai multă plată de la Dumnezeu pentru răbdarea lor.

Diavolul nu poate face nimic dacă nu-i este îngăduit de Dumnezeu. Deși îi lasă pe demoni să-i încerce pe oameni, nu le dă putere să-i ispitească mai mult decât pot sau „mai presus de puterea credinței” lor, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni, 10, 13).

Doar oamenii necredincioși și mândri sunt ispitiți peste măsura lor, ca să se smerească și să ceară ajutorul lui Dumnezeu, a slujitorilor Săi și a Bisericii.

Diavolul nu poate să-l oblige pe om la păcat împotriva voinței lui. Nu putem da vina pe el în totalitate. În cele din urmă, omul este cel care săvârșește păcatul, fiindcă a ales să asculte de glasul ispititorului și să facă ce i-a șoptit.

„Satana nu are putere și dezlegare să stăpânească, să înșele sau să silească voința omului la păcat. El numai îl ispitește prin tot felul de meșteșugiri, năluciri, aduceri-aminte, prin imaginații, prin simțuri, prin slăbiciunile firii, prin plăceri, prin gânduri”.

De aceea le este greu multora să creadă în existența diavolului, pentru că el nu se arată pe față omului, nu i se descoperă ca dușman al lui.

„Ci îl luptă pe ascuns, indirect sau prin oamenii răi, folosind tot felul de meșteșuguri diavolești, ca să nu fie descoperit că el însuși dorește căderea și pierzarea noastră”.

De aceea este numit „tată al minciunii”, pentru că își face lucrarea sa prin înșelăciune, amăgiri și năluciri. Prin curse mincinoase și uneltiri caută să-l atragă pe om la păcat.

„Satana doar forțează voința noastră, ațâță patimile și pornirile trupești și sufletești ale firii noastre, creează ocazii de păcat, ne aduce aminte de căderile noastre”.

Vina pentru păcat este doar a noastră, pentru că avem libertatea de a alege răul sau binele.

„Dacă omul slăbește în voință și în rugăciune, dacă se îndulcește de momelile diavolului și acceptă păcatul, atunci nu diavolul este de vină, și omul”.

În fața ispitelor diavolului, omul nu este lăsat lipsit de apărare. El are putere să i se împotrivească, și mai mult decât atât, chiar să-l biruie și să-l alunge (Efeseni 6, 11; 6, 16; Iacob 4, 7; I Petru 5, 9).

Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, ci ne-a dat ajutor pe măsura ispitelor, anume un înger păzitor. Ne-a dat și harul Duhului Sfânt ca să ne ajute, ne-a dat Spovedania ca să ne curățim de păcate și să ne ridicăm din căderile noastre, ne-a dat Biserica spre mângâierea și întărirea noastră, ne-a dat duhovnici să ne dezlege și să ne povățuiască la calea cea bună.

De aceea a făgăduit Dumnezeu plată celui care biruiește ispitele, și osândă dacă se lasă biruit.

___________________________

Sursă: Ora de Religie, Dumnezeu a îngăduit diavolului să ispitească pe om. De ce oare? https://www.oradereligie.net/dumnezeu-a-ingaduit-diavolului-sa-ispiteasca-pe-om-de-ce-oare/