Părintele Proclu Nicău, care a viețuit în singurătate zeci de ani într-o căscioară de lângă satul Mitocu Bălan, județul Neamț, a strâns multă bogăție de înțelepciune pe care a lăsat-o ca moștenire tuturor celor care au nevoie de sfat și călăuzire pe calea mântuirii.
Părintele era un călugăr simplu, care prețuia mult smerenia și dragostea de semeni. După aceste două virtuți se cunoaște un om cu viață sfântă.
Din povețele pe care le oferea celor care îi călcau pragul chiliei sale umile se remarcau cele pentru iubirea vrăjmașilor, după porunca Mântuitorului.
„Pe dușman îl dezarmezi cu dragoste și cu un cuvânt bun. Omul acela care îți este vrăjmaș, dacă vede că vii la el cu daruri și cu un cuvânt bun, Îl va lăsa pe Duhul Sfânt să izgonească din sufletul lui duhurile rele de care este cuprins, și va scăpa de ele”.
Atâta de mare este puterea dragostei celei adevărate, căci și pe cei rătăciți de la calea cea bună îi întoarce și îi ajută să își vină în fire.
Oamenii poartă pică, ranchiună sau vrăjmășie față de semenii lor pentru că nu știu să facă deosebirea între om și duhul care îl stăpânește.
Sfinții Părinți spun că trebuie să urâm păcatul, și nu pe omul care îl săvârșește. Aceasta este o capcană a diavolului, care urmărește cu orice preț să semene dezbinare și ură între oameni.
„Să știți de la mine: nu cu oamenii trebuie să ne luptăm, ci cu duhurile din ei”.
Este vorba despre acele duhuri necurate care intră în om când acesta face voia diavolului și nu voia lui Dumnezeu.
„Așa că, atunci când vedem pe cineva că se uită urât la noi, sau ne vorbește urât, ne bârfește, trebuie să spunem în gând o rugăciune prin care să cerem Bunului Dumnezeu să liniștească acea persoană, și în același timp, să ne arătăm mila față de acel om”.
Mântuitorul ne-a dat poruncă să iubim pe cei ne dușmănesc, ne blestemă, ne prigonesc și ne fac rău, și să ne rugăm pentru ei.
Doar prin rugăciune ne putem păstra sufletul netulburat și pacea dinăuntru. Pentru dispoziția noastră de a ierta, de a ne purta cu blândețe și de a ne ruga pentru cei care ne poartă vrăjmășie, Duhul lui Dumnezeu îi va liniști și le va lumina mintea.
„Căci ajută foarte mult să ai milă față de aproapele, doar așa câștigi un dușman de partea ta”.
Trebuie să avem mare grijă cum ne purtăm cu semenii noștri, pentru că Dumnezeu a legat iertarea noastră de iertarea pe care o oferim noi celor din jur.
„La rugăciunea „Tatăl nostru” se spune așa: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!” De aceea, de pildă, nu avem voie să dăm pe nimeni în judecată. Că dacă dăm pe cineva în judecată, nu mai putem spune „Tatăl nostru”.
Trebuie să găsim cu orice preț această putere lăuntrică de a ne ruga pentru cel care ne face rău, ca să ne arătăm împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu și nu potrivnici ai Săi.
Iar această putere lăuntrică vine din smerenie, spune Părintele Proclu.
„Apoi, ca să te rogi pentru dușmanul tău, îți trebuie smerenie, ca să poți zice: „Eu sunt mic, Doamne, iartă-mă, și iartă-l și pe cel ce mă lovește!” Așa trebuie: smerenie, smerenie în fața oricui”.
_______________________________
Sursă: Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010: https://www.oradereligie.net/daca-dam-pe-cineva-in-judecata-nu-mai-putem-spune-tatal-nostru/
