Trebuie să învățăm să-I încredințăm lui Dumnezeu durerile și neputințele noastre

Oamenii sunt plini de neputințe. Și nu atât cele trupești îl consumă cel mai mult, ci cele de natură spirituală.

Mulți dintre noi suntem neputincioși în a gestiona un conflict, a trece peste o pierdere, a depăși un necaz, a ierta sau a accepta pe cineva sau ceva în viață.

Probabil că toți oamenii își pun întrebări grele, precum cele puse de psihanalistul Valerio Albisetti:

„De ce există nevinovați în închisoare? De ce sunt uciși sau violați copiii? De ce, oare, atâtea persoane trebuie să trăiască în scaun cu rotile sau ca legumele? De ce atâta dorință de răzbunare, de violență, de a face rău?”

Cel mai bun răspuns la aceste întrebări – aparent fără răspuns, este acesta:

„Dumnezeu este prezent, și știe orice se întâmplă. Și, în mod misterios, de neînțeles mie, are grijă”.

Aceasta înseamnă predarea în mâinile lui Dumnezeu și încredințarea tuturor frământărilor, neputințelor și a suferințelor noastre în grija Lui.

Nu trebuie să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu numai mâinile și cursul vieții, ci și gândurile și zbuciumele interne, pentru că numai El le poate desluși și aduce la lumina adevărului.

Trebuie să ne gândim la faptul că Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, și știe totodată și cât poate fiecare.

„Poate ne permite să ducem o suferință mare pentru ca fiecare dintre noi să scoată din sine ceea ce are mai bun, pentru ca fiecare dintre noi să devină mai bun”.

Nu putem da vina pe Dumnezeu pentru consecințele propriilor noastre alegeri în viață. Fiecare a primit libertatea de a alege cum să viețuiască. Totodată, fiecare a primit capacitatea de a gestiona întâmplările negative din viața sa prin credință.

„De mai multe ori, mi s-a întâmplat să cedez. De alte ori, m-am aflat în impas. De mai multe ori am crezut că mor. Atunci, în acele situații întunecate și înfiorătoare, am învățat să mă las dus către Dumnezeu”.

Iată un sfat extrem de prețios pentru sănătatea noastră psihică și spirituală. În cele mai dificile momente, trebuie să ne deschidem sufletul pentru a-L putea primi pe Dumnezeu. El stă la ușă și bate. De noi depinde dacă Îi deschidem și îi permitem să ne străbată cu o rază de lumină și de mângâiere.

„Am învățat să-I încredințez lui Dumnezeu durerea mea sfâșietoare. Am învățat să-I încredințez lui Dumnezeu o persoană care greșește. Tot așa, am învățat să-I încredințez lui Dumnezeu o persoană care suferă enorm. Am învățat să-I încredințez lui Dumnezeu pe dușmanii mei, pe aceia care îmi fac rău”.

Iată rețeta reușitei în viața duhovnicească: predarea în voia lui Dumnezeu, nu numai a persoanei noastre și a propriilor neputințe, ci și a celor pe care nu îi putem ajuta sau tolera.

Psihanalistul Valerio Albisetti ne învață că trebuie să ne schimbăm radical modul de a gândi și de a ne raporta la propriul sine în raport cu ceilalți și cu evenimentele exterioare.

„Nu mai cred că trebuie să mă apăr cu orice preț. Nu mai cred că aș putea să controlez totul. Nu mai cred că orice poate depinde de mine.

Mai ales, am învățat că eu nu-i pot schimba pe ceilalți! Pot să-i iubesc, nu să-i schimb. Numai Dumnezeu poate să-i schimbe. De aceea îi încredințez Lui”.

_____________________________

Sursă: Valerio Albisetti, Să râdem cu inima – o metodă simplă pentru a trăi mai senin, Editura Pauline, București, 2004, pp. 46-47: http://altarulcredintei.md/sa-ma-incredintez-in-dumnezeu/