Clicky

Dumnezeu sloboade BOLILE nu spre pierzanie, ci spre binele oamenilor

Contrar logicii umane, boala nu înseamnă în mod necesar ceva rău. Privită prin filtrul duhovnicesc, ea duce la bine, și nu la rău. Lucrarea ei asupra sufletului este mult mai profundă și mai importantă decât asupra trupului.

Bolile vin în viața noastră cu un scop precis, și niciodată la întâmplare. Dumnezeu le îngăduie cu un scop anume, însă acest scop urmărește întotdeauna binele nostru.

Scopul bolilor

La Facere se spune că boala este o consecință a păcatului strămoșesc, și ea are menirea să ne aducă aminte de ceasul morții (Facere 3, 17-19).

În acest sens, putem spune că bolile pot îndrepta pe cineva pe calea cea bună, îl pot trezi din somnul păcatului, îl pot aduce la înțelepciune.

Această învățătură o găsim la Sfântul Apostol Pavel, care le spune corintenilor că boala este un rău care previne alunecarea în păcate mai mari (II Corinteni, 12, 7-10).

Iar cugetarea la moarte funcționează ca un îndreptar de viață, ca un factor preventiv. Gândul la moarte și la Judecata lui Dumnezeu – la care va trebui să dăm răspuns pentru faptele noastre și felul în care ne-am petrecut viața – ne poate opri de la păcătuire, după cum spune Isus, fiul lui Sirah.

„În tot ceea ce faci, adu-ți aminte de cele de pe urmă ale tale și în veci nu vei păcătui” (Sirah 7, 38).

În unele cazuri, boala survine ca o urmare a păcatelor (Exod 15, 26; Ioan 5, 14).

Pentru cei necredincioși, boala este prilej de deznădejde și păcătuire. Însă pentru cei credincioși și răbdători, precum a fost Dreptul Iov sau săracul Lazăr, boala este o cercare și totodată o sfințire a trupului și a sufletului (Ioan 11, 1-44; Luca 16, 20-22).

Cei bolnavi trebuie să ia aminte să nu cârtească împotriva lui Dumnezeu, ci să folosească suferința pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu.

„Fiule, în boala ta, nu fi nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului și El te va tămădui. Depărtează păcatul, tinde-ți mâinile spre faptele cele drepte și-ți curățește inima de toată călcarea de lege”.

Tămăduirea celui bolnav începe de la suflet, pentru că prin răbdare, rugăciune, smerenie și pocăință (îndreptarea vieții) se vindecă patimile lăuntrice, care sunt mai grave decât durerile trupești.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune că prin bolile ce vin asupra oamenilor se arată pronia și lucrarea providențială a lui Dumnezeu, precum și atotputernicia Sa (Ioan 9, 3).

Dumnezeu nu ne-a lăsat la voia sorții, ci a dat minte și înțelepciune oamenilor să învețe știința medicinei, ca să poată tămădui pe cei suferinzi. Prin lucrarea doctorilor se preamărește Dumnezeu.

__________________________

Sursă: Pravila Bisericească, Boala: https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pravila-bisericeasca/boala-81891.html

loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *