„Nu cumva iubirea pentru vrăjmași este nefirească?” – Sfântul Nicolae Velimirovici

Până la venirea Mântuitorului în lume, oamenii viețuiau după legea veche, în care desfrânații erau omorâți cu pietre, ucigașii erau crucificați, iar vrăjmașii erau tratați cu ură și vrăjmășie.

În timpul Vechiul Testament funcționa legea talionului, în care se aplica justa reciprocitate a crimei și a pedepsie. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

Iubirea de vrajmasi

Poporul ales nu cunoștea nici măcar iubirea de aproapele, iar cea pentru vrăjmași nici nu fusese formulată de nimeni până atunci.

Hristos a venit să aducă o lege nouă, o lege a iubirii desăvârșite, prin care ne putem face asemănători lui Dumnezeu și fii ai Lui. Această lege urmărește întoarcerea celor păcătoși și îndreptarea celor răi.

„Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: „Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-I și pe celălalt.

Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa”.

Hristos Domnul a adus această lege pentru că iubirea este singura care poate salva omenirea de rău, de păcat, de moarte. Prin iubire ne putem salva unii pe alții. O lume fără iubire este o lume fără sens.

„Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Iar Eu zic vouă: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”.

De ce spune toate acestea? Ca să fim fiii Tatălui Celui ceresc, căci „El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți”.

Așa cum iubirea lui Dumnezeu se revarsă fără deosebire peste toți cei zidiți de El, tot așa, și încă mai mult, trebuie să ne arătăm și noi dragostea față de semenii noștri.

„Dacă soarele ar încălzi și ploaia s-ar revărsa doar asupra celor pe care nimeni nu-i socotește vrăjmași, cu greu ar avea unde să cadă o rază sau un strop de ploaie”.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că Mântuitorul nu ne poruncește doar să nu întoarcem rău pentru rău, „fiindcă aceasta este prea puțin, aceasta este doar răbdare.

Nici nu zice: „Să iubiți pe cine vă iubește”, pentru că aceasta este iubire pasivă, ci zice: „Iubiți pe vrăjmașii voștri”, nu doar să-i răbdați, ci să-i iubiți. Iubirea este o virtute lucrătoare.

Dacă vom iubi doar pe cei care ne iubesc, nu vom avea nici o plată. La fel fac și păcătoșii, și necredincioșii și păgânii.

Necreștinii consideră că această iubire de vrăjmași este nefirească. Unii ca aceștia obiectează împotriva acestei porunci zicând că „nicăieri în natură nu există pildă a iubirii pentru vrăjmași, ci numai pentru prieteni”.

Adam, omul cel dintâi, a avut o fire nestricată, neaplecată spre păcat. Aceasta este firea primordială a omului. Firea lumii de azi este schimonosită, întunecată, înclinată spre rău. De aceea multora li se pare că iubirea de vrăjmași este cu totul nefirească.

Așa cum nu poți numi un diamant, o perlă sau aurul un lucru nefiresc, așa nici iubirea pentru vrăjmași nu poate fi numită nefirească, ci rară, prețioasă, desăvârșită.

Oamenii urăsc alți oameni pentru că ochiul lor este rău, mintea lor este întunecată, iar inima lor este departe de Dumnezeu.

„Dumnezeu este fără de păcat și fără de patimă, de aceea nu bănuiește pe nimeni, ci îi iubește pe toți”.

Iubirea de vrăjmași nu este grea pentru cei care trăiesc lângă Dumnezeu și se hrănesc cu poruncile Lui și primesc ajutorul Lui.

___________________________________

Sursă: Nicolae Velimirovici, Iubirea pentru vrăjmași, Predică la Duminica a nouăsprezecea după Rusalii, Dicționarul vieții veșnice, Editura Egumenița, 2014, pp. 204-206

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.