DEZNĂDEJDEA nu ne lasă să vedem că ușa Raiului e deschisă

Cel mai bun exemplu despre cât de mult rău aduce deznădejdea este cazul lui Iuda. El n-a crezut în milostivirea lui Dumnezeu și a păcătuit împotriva Duhului Sfânt curmându-și viața.

Deznădejdea este, până la urmă, neîncrederea în bunătatea, dragostea, ajutorul și iertarea lui Dumnezeu.

Tuturor ni se întâmplă să cădem în depresie sau în deznădejde în anumite momente ale vieții, când totul pare pierdut. În astfel de clipe, trebuie să avem puterea să privim la chipul Mântuitorului și să ne ridicăm.

Deznădejdea, disperarea, necredința în ajutorul lui Dumnezeu este unul din cele mai mari păcate, spunea Părintele Paisie Olaru.

Niciodată nu trebuie să plecăm urechea la șoaptele ispititorului, care ne spune că niciodată nu ne vom mântui, sau că ne rugăm degeaba, sau că zadarnică este toată nevoința noastră duhovnicească.

„Nu! Tu să spui așa: „De unde-s gândurile astea? Eu, cu ajutorul Măicuței Domnului, am să mă mântuiesc!”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că deznădejdea îl împiedică pe cel care a căzut în păcat să se ridice. Ar trebui să luăm învățătură de la niniviteni, care, avertizați fiind de Proorocul Iona că cetatea lor va fi distrusă, nu și-au pierdut nădejdea, ci prin post și rugăciune au întors mânia lui Dumnezeu.

„Ușa Raiului e deschisă, tată. Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Mai aduce pe câte unul și cu de-a sila, mai trimite o boală, un necaz […]”.

De noi depinde dacă vom alege nădejdea – care dă viață, sau deznădejdea – care aduce moartea sufletească.

Ieromonahul Ioan Buliga spune că toate gândurile rele care ne alimentează deznădejdea pot fi alungate într-o clipă cu ajutorul unei rugăciuni sincere.

„Gândurile ne tachinează cu păcatele noastre, cu nereușitele noastre, cu lipsuri sau cu nefericirea, cu foști prieteni care nu ne mai caută sau nu ne mai răspund la telefon, cu orice altceva care ne poate provoca părere de rău și o stare în care nu mai avem putere să facem nimic. Noi însă ne ridicăm greoi, ca un uriaș adormit, către limanul de scăpare al bunătății lui Dumnezeu.

Da, gândurile care ne-au adus la deznădejde le putem spulbera într-o clipă, iar rugăciunea ne poate lumina din nou sufletul”.

––––––––––

Surse:

1. Ziarul Lumina, Înţelepciune biblică: Să nu cădem în deznădejde: http://ziarullumina.ro/Intelepciune-biblica-sa-nu-cadem-in-deznadejde-1438.html

2. Gânduri din Ortodoxie, Deznădejdea ne împiedică să vedem limpede, uşa Raiului e deschisă: https://ganduridinortodoxieweb.wordpress.com/2018/10/16/deznadejdea-ne-impiedica-sa-vedem-limpede-usa-raiului-e-deschisa/

3. Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie de la Sihla, Editura Bizantină, București, 1999, p. 77

4. Doxologia, Cum ieșim din deznădejde ‒ mă rog, deci trăiesc! https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cum-iesim-din-deznadejde