Clicky

În cuplurile în care există SMERENIE, există și înțelegere, îndelungă-răbdare, îngăduință și iubire

Smerenia este seva din care se hrănesc și se întrețin toate celelalte virtuți ale omului: dragostea, răbdarea, blândețea, fidelitatea.

Arhimandritul Vasilios Bacoianis spune că acolo unde există smerenie, există și înțelegere, îndelungă-răbdare, îngăduință, iubire.

„Iar cel care iubește, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” (I Corinteni 13, 7).

Nimeni nu a caracterizat iubirea atât de complet și profund ca Sfântul Apostol Pavel. Aceasta este adevărata iubire, care este roditoare de răbdare, credință și nădejde.

Părintele Vasilios spune foarte frumos că omul care deține o doză mare de îngăduință în inima sa, va reuși să-și păstreze pacea și dragostea în orice situație, față de oricine.

„Cu un asemenea „material” de îngăduință în inima ta, oriunde ai fi, oricât de aspru s-ar purta cu tine oamenii, tu îi vei răbda și îi vei iubi”.

Buna conviețuire a oamenilor, fie în cuplu, fie într-o relație de prietenie, de colegialitate sau în orice fel de relație, depinde în mare măsură de capacitatea lor de a se smeri.

Avva Pimen spunea în urmă cu câteva mii de ani că cel care se smerește va avea odihnă oriunde s-ar găsi. Aceste pilde și învățături din Pateric ne sunt destinate și nouă, celor care viețuim în lumea de azi. Părintele Vasilios Bacoianis traduce aceste cuvinte și spune:

„Adică dacă ai putea să viețuiești pașnic, fără certuri și scandal, într-o familie, într-o mănăstire, într-o societate, aceasta ține numai de tine și de „materialul” pe care-l ai în inimă, și nu de cum se vor purta oamenii care te înconjoară”.

Iată o clarificare extrem de importantă a lucrurilor din perspectivă duhovnicească. Dragostea noastră nu trebuie să fie influențată de felul în care se poartă alții cu noi, ci de însăși lărgimea inimii noastre și a cugetului smerit.

Ține de noi să avem relații bune și frumoase cu toată lumea, indiferent de modul în care suntem tratați.

Când cineva manifestă un limbaj sau un comportament violet față de noi, în loc să răspundem în aceeași notă, mai bine ne coborâm mintea în inimă și ne rugăm. Astfel ne vom păzi de orice tulburare și de păcat, păstrându-ne pacea și dragostea nestricate.

Sfinții mucenici sunt cel mai bun exemplu în acest sens. Ei nu s-au smintit de cei care îi chinuiau și îi ucideau, ci erau plini de iubire și smerenie, iar supliciile le socoteau mângâieri.

Noi însă, cei de azi, „suntem plini de egoism și de aceea cedăm” nervos la cea mai mică jignire.

„Deci să nu atârnăm pacea inimii noastre de ceilalți […] această pace ține exclusiv de noi înșine”.

Trebuie să lucrăm mai mult la despătimirea sufletului și smerirea cugetului. Căci dacă vom reuși aceasta, viața noastră va deveni mult mai ușoară, și vom trăi în pace cu toți oamenii.

__________________________

Sursă: Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți, Editura de Suflet, București, 2011, pp. 88-90: https://doxologia.ro/daca-te-smeresti-pe-tine-vei-avea-odihna-oriunde-te-ai-gasi

loading...

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *