Dumnezeu face tot ce știe că ne este de folos, numai să cerem cu stăruință

Există mai multe feluri de rugăciuni. Într-un fel se roagă cineva care mulțumește, într-alt fel se roagă altul care cere ceva de la Dumnezeu.

Rugăciunea de slavoslovire sau de laudă adusă lui Dumnezeu se face cu smerenia minții.

Rugaciunea staruitoare

Părinții Bisericii ne sfătuiesc să nu ne apropiem de Dumnezeu direct cu o rugăciune de cerere, căci aceasta vădește starea noastră silită spre rugăciune.

„Începând dar rugăciunea, părăsește-te pe tine însuți și ale tale nevoi.”

Această lepădare a gândurilor și a dorințelor ne ajută să coborâm mintea în inimă și să dobândim o stare smerită, care place lui Dumnezeu.

Nu trebuie să ne rugăm niciodată cu mândrie, pentru că nu vom fi ascultați. „Recunoaște-ți micimea și slăbiciunea ta și îngustimea ta de pricepere”. După cum zice Psalmistul: „Că Tu ne-ai zidit pe noi, și nu noi. Tu ești Dumnezeul nostru”.

„Lasă pământul și te înalță spre Ceruri”.

Câtă vreme mintea noastră petrece în cele de jos, adică în grijile vieții și a nevoilor personale, nu va putea atinge profunzimea rugăciunii adevărate, ci va fi prins tot în mrejele patimilor sale.

Să lăsăm așadar grijile cele deșarte și să ne punem toată dragostea și nădejdea în Dumnezeu, Care poartă grijă de toate făpturile Sale.

„Domnul te-a zidit și se îngrijește de a ta mântuire și știe pentru fiecare dacă îi este de folos să fie sănătos, ori bolnav, ori bogat, ori sărac”.

Ce trebuie dar să cerem în rugăciune? „Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui”, spune Mântuitorul. Adică mântuirea sufletului, care este mai de preț decât toate bogățiile lumii.

„[…] cere Împărăția lui Dumnezeu căci restul vine de la sine. Și când ceri ceva, stăruie mult și nu te descuraja”.

Înțelegem că trebuie să fim perseverenți în rugăciune și tari în credință din cuvintele Domnului, când zice:

„Cine dintre voi are prieten și va merge la miezul nopții la el și îi va zice: „Prietene, dă-mi împrumut trei pâini, că mi-a venit un prieten din depărtare și nu am ce să-i pun dinainte”. Și acela va răspunde: „Nu-mi face osteneală, căci e târziu, m-am culcat și-i noapte, nu pot să-ți dau”.

Și dacă pentru prietenie nu-i va da lui, apoi măcar pentru stăruință îi va da lui”.

Nimeni să nu motiveze că este păcătos și nu-l aude Dumnezeu.

„Îndrăznește după rugăciune, măcar oricât timp lung ar trece, nu dispera, ci așteaptă, că Dumnezeu îți va da cererea. Și să ceri mereu, lucrând binele”.

Celui drept, care face binele, îi ajută Dumnezeu. Rugăciunile nu se împlinesc în trei cazuri: atunci când cineva cere fără credință, când cererea lui nu este de folos sufletului, sau când nu a stăruit în cerere.

„Că scris este: „Că întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre, și cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24, 13).

Iar la cererea noastră trebuie să adăugăm fapta bună, căci fără osteneală nu vom dobândi mântuirea.

_____________________________

Sursă: Arhimandit Ioanichie Bălan, Patericul românec, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 578 – 579

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *