Ce sunt ISPITELE și ce rol au în viața noastră

Pentru izbăvirea de ispite ne rugăm zilnic atunci când spunem „Tatăl nostru”. Nimeni nu poate scăpa de ele, însă poate fi ajutat de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Îngerul Păzitor și de sfinți să le biruie și să treacă peste ele nevătămat.

„Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită”, ne spune Mântuitorul. Iată deci cea mai importantă armă împotriva ispitelor pe care ne-o „recomandă” Însuși Domnul.

Rolul ispitelor

Ispita înseamnă „cercare”, sau mai bine zis, o „punere la încercare” care vine de cele mai mult ori din partea vrăjmașilor diavoli.

Nu trebuie să ne temem de ele, căci, așa cum spune Părintele Iosif Vatopedinul, ispitele „se fac purtătoare de cunoaștere duhovnicească celor cu luare-aminte”Iată deci un prim „beneficiu” secundar al ispitelor: înțelepțirea noastră și întărirea spirituală.

Prin ispite ne putem vedea pe noi înșine așa cum suntem în realitate, pentru că ispitele au capacitatea de a scoate la iveală pornirile pătimașe ale omului.

După lucrarea lor asupra noastră, ispitele sunt de mai multe feluri. Cei sporiți duhovnicești au parte de alt fel de ispite decât cei lipsiți de zel sau cu totul moleșiți. În cazul celor din urmă, ispitele sunt de așa natură să-i trezească.

Nici cei drepți nu sunt lipsiți de ispite, căci pentru suferirea lor mai multă plată vor moșteni în cer. Dumnezeu mai îngăduie ispite în viața celor desăvârșiți ca ei să se facă pildă celor încercați și model de urmat.

Trebuie să știm că orice faptă rea pe care o săvârșim, fie numai și cu gândul, se întoarce asupra noastră sub forma unei ispite. De pildă, dacă judecăm pe cineva, în puțin timp vom face la fel ca cel pe care l-am judecat, ca să ne lecuim de această patimă.

Cu cele mai dure ispite sunt încercați oamenii mândri și trufași. Ei suferă vătămări cumplite, răniri, boli, sărăcie și tot felul de întâmplări nefaste și probleme care aduc asupra lor teamă și disperare.

„Toate acestea sunt mai degrabă consecințe ale mândriei și se petrec cu omul care s-a înșelat, care a crezut în el însuși”.

În cazul lor, toate răutățile pe care le au de suferit sunt ca niște „medicamente pentru vindecare, ca să se trezească, să se smerească […]”.

Cugetarea smerită este nu numai leac pentru cei mândri, ci și pavăză pentru orice fel de ispită. Sfântul Antonie cel Mare a văzut în vedenie cursele diavolilor întinse peste tot pământul ca niște ițe dese. Întrebându-se cu mirare cine poate scăpa de ele, a primit răspuns de la Dumnezeu că doar cel smerit va putea trece nevătămat de toate uneltirile dracilor.

___________________________________

Sursă: Gérontos Iosíf Vatopaidinoú , O Gérontos Iosíf o Isyhastís, Ed. I. M. Vatopaidíou – Psyhofelí Vatopaidiná 1: pemptousia.ro

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.