Cât de departe suntem de dragostea adevărată o arată ușurința cu care se schimbă sentimentele noastre față de cei pe care pretindem că îi iubim.
Părintele Pavel Gumerov spune că oamenii nu își dau seama că iubirea pe care o au pentru cineva nu vizează persoana respectivă în sine, iubirea față de o patimă proprie.
Acest tip de „iubire” nu este nici autentică, nici durabilă, căci este bazată pe stări de moment.
„Uneori, oamenii nu realizează că nu-l iubesc pe celălalt în sine, ci iubesc senzațiile plăcute legate de el, și când senzațiile acestea trec (de pildă, când omul se schimbă lăuntric sau exterior, sau când, din oarecare motive, încetează să le mai aducă bucurii), își pierd interesul față de el”.
Iată cât de profundă trebuie să fie dragostea! Ea trebuie să acopere toate neajunsurile pe care le vedem la cei din lângă noi. Dragostea adevărată nu se lasă influențată de nimic din cele exterioare.
O soție sau un soț trebuie să fie alături de partenerul de viață pe care și l-a ales până la ultima clipă, și nicidecum să dezerteze când situația nu mai este ca la început.
„Foarte frecvent, îndrăgostirea este caracterizată de o atitudine consumistă și de incapacitatea de sacrificiu”.
Cuplurile nu trebuie să se încreadă în îndrăgostirea de moment și în pasiune, pentru că acestea se vor diminua în timp. Soții trebuie să aibă grijă ca sentimentele frumoase de la început să se transforme într-o dragoste profundă și puternică.
Căsnicia nu va trece testul timpului dacă soții nu vor transforma pasiunea în ceva mai înalt și mai nobil, spune Părintele Pavel.
Dragostea este „un sentiment de atașament cald, plin de abnegație”. Principala ei însușire este cu jertfelnicia, fără de care nici o relație nu poate rezista.
Soții trebuie să își ofere neîncetat atenție, compasiune și respect. Cel care se poartă cu blândețe și iubire, va primi blândețe și pasiune de la celălalt.
_______________________________
Sursă: Pr. Pavel Gumerov, Conflicte familiale: prevenire și rezolvare, Editura Sophia, București, 2013, p.60
